Iubire, un simplu cuvant care trezeste nenumarate amintiri si provoaca retrairea atator clipe si aparitia a numeroase intrebari. Nimeni si niciodata nu a reusit si nici nu va reusi sa explice acest sentiment. In majoritatea cazurilor cel care iubeste isi pierde ratiunea, logica si luciditatea. Inca nu s-a gasit o cauza pentru aparitia acestei stari, nu s-a reusit a i se da o definitie adecvata. Fiecare percepe iubirea intr-un alt fel, intr-un fel total diferit, unic. O intrebare care se se intalneste in jurul iubirii este: "Poate un om sa iubeasca , pe parcursul vietii lui, de mai multe ori ??". Incepe sa-ti fie draga o persoana si-ti dai seama, sau crezi ca iubesti, dar cu timpul incepe sa-ti placa altcineva. Prin simplu fapt ca incepi sa te indragostesti de altcineva oare nu patezi sentimentul iubirii trecute? Mai poti fi sigur ca ceea ce ai simtit a fost iubire?
Dornic de a cunoaste necunoscutul si de a trai noi experiente, omul confunda sentimente de prietenie, de simpatie puternica, sau atractia fizica, cu iubirea. Apar astfel relatiile nereusite, casatoriile facute in graba, prieteniile iremediabil distruse. Nu exista om care sa nu fi suferit din dragoste. Este ciudat, insa, incapatanarea omului de a iubi, de a se indragosti, desi a suferit esecuri si a avut parte de deziluzii. Speranta de a-ti gasi fericirea iti da tarie, te revigoreaza si este infinita. Alt lucru de neinteles este ca majoritatea isi doreste sa iubeasca, sa se indragosteasca, desi aceste sentimente aduc nenumarate dureri si prea multe lacrimi. Asa cum se intreba Goethe in "suferintele tanarului Wherther" ma intreb si eu, "De ce oare ceea ce constituie fericirea unui om trebuie sa devina in acelasi timp si izvorul suferintelor lui?"
A mai ramas o intrebare pe care mai toti o au in cap la sfarsitul fiecarei relatii:" a meritat?", "merita sa iubesti?". Sincer, cred ca da. Desi "a iubi" implica "a suferi" nu cred ca un om poate sa spuna ca traieste fara sa iubeasca. Si chiar daca o face nu inteleg ce viata ar putea avea, ce multumiri? Dupa cum zicea Emil Cioran "cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omeneasca este ideea de eliberare prin omorarea dorintei". Perfect adevarat. Nu vei fi liber, lipsit de griji si suferinte daca iti infranezi dorinta si simtirile, ci doar daca le traiesti. "Viata nu reprezinta cantitatea de aer pe care o inspiri si expiri, ci momentele care iti taie respiratia."