Cetatea

Despre pragmatismul despuiat am clarificat; tot astfel și despre pragmatismul orb. Acum clarificăm despre pragmatismul total. Ca puterea politică să nu poată fi prinsă ușor cu cioara vopsită, trebuie să uzeze cu multă abilitate pârghiile prioritare, care sunt: cele juridice, cele mediatice, cele doctrinare. Chiar și așa, lucrurile ambigue nu ar putea fi definitiv scufundate în creuzetul reprobabilităților, ca și indescifrabile, fără aportul pragmatismului total. Bine, bine, dar, de la a 3-a categorie în sus intervine abolirea de contrar. Așa-i, și puterea politică știe cu exactitate că, în este nu poți obține reprezentare supozițională, dacă nu apelezi din când în când la pragmatismul total; se pleacă de la limbaj dual de obicei, în situații limită, chiar prolix; se continuă cu mutarea centrului de greutate de pe lucru știut pe lucru care nu poate fi încă certificat, și se încheie cu promisiuni de toate felurile, în mod apoteotic și cu germeni de mister; metoda, rar cu abateri de la regulă se folosește de mai bine de 2 mii de ani, și spre surpriza tuturor decepțiilor înmagazinate ereditar, cu succes garantat, și mai mult ca sigur, dacă nu ar interveni dezmeticirea bruscă a electoratului, conform căreia oamenii politici nu sunt decât niște instrumente în mâna oamenilor de afaceri veroase, ar putea continua mult și bine. Așadar, avem de-a face cu trei itinerarii: cea a demnitarilor, cea a oamenilor de afaceri veroase; în cel de-al 2-a itinerariu se află creierul manipulator al tuturor existențelor oneste. Inechitabile pentru întreg spectrul aceste trei itinerarii, deoarece, cel puțin nu sunt măcar paralele, dar și distructibile itinerariile 1 și 2, pentru că aduc în este abolirea de contrar; de unde bogații, de unde săracii ( … ) singurul capabil să lege destinul cetății de fertilitatea pântecului de necesar este filosoful, în accepția modernă. Nu este greu de realizat că, Statul de Drept, în structura actuală, este pe dric; itinerariul 3, cel al tuturor existențelor oneste, și să vrea nu mai poate să satisfacă pofta de înavuțire a înalților funcționari, și, situația este cu atât mai tragică, cu cât în sfera taxelor, impozitelor și a derivatelor lor, suma celor care produc profit se găsește în imposibilitate de a mai onora pretențiile din ce în ce mai crescânde ale mult prea sus cocoțaților idoli politici. De unde, în mod necesar, itinerariile l și 2, cum din surse proprii nu-și pot susține ascendența, vor suferi o dublă depreciere: materială și de imagine, cu mobil dezagregator în însăși precara lor calitate, și peste câteva pleiade, vor fi asimilate de itinerariul 3, pe cât de firesc, tot pe-atât de definitiv. Apoi, odată cu înaintarea itinerariului 3 în noua ordine Monacosia, cetatea se va replia pe obținerea de profit, spre păstrarea de pravile puține, dar drepte și ușor de aplicat, dar, mai ales, de acceptat ca oportune, care pravile, pe măsură ce omul va realiza că este sigur prostie să plătești pe altul ca să te condamne, pentru că tu însuți nu ești capabil să te poziționezi social nepătat, vor trece spre păstrare pentru cazul excepție. Din clipa în care Spiritul se va instaura drept Liber Arbitru Decizional, cetatea mare, Terra, va deveni operațională și va funcționa ca Întreg față de Parte, unde radicalul de funcție a naște gândire, cu indicele său, a concepe deprinderi utile necesarului, va căpăta atribut și de conviețuire ermică; erm este unitate de măsură pentru valorile sociale.
Când banii intră în joc, Harul se bine dispune, factorul antrenant dintre necesar și echitabil fiind în este postat de bunul simț.