agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-13 | |
scrierea eseistică aparținând lui Emil Cioran, carte a senectuții, mărturisiri și anateme înmănunchează temele consacrate ale operei sale.
într-un stil elevat, se prezintă aforisme despre strălucirea ce a precedat clipele („.... lumina de dinaintea clipelor” 1), despre tribulația timpului („.... însuși timpului nu e decât anxietatea în plină expansiune, o anxietate căreia nu-i deslușim nici începutul, nici sfârșitul, o anxietate veșnic biruitoare”2), despre viața văzută ca un preludiu al morții („în realitate, moartea nu este nimic, sau e cel mult un simulacru de mister, la fel ca însăși viața”3), despre destin și ispășire („păcat originar și transmigrație: amândouă consideră destinul o ispășire, și este totuna dacă e vorba de păcatul primului om sau de cele pe care le-am comis în existențele noastre anterioare” 4), despre împlinire și eșec („.... nu pot fi socotite împlinite decât destinele frânte” 5). la vârstă bilanțului, ca, de altfel, de-a lungul întregii existențe, scriitorul încearcă să mărturisească neliniștea gândurilor sale divinității („la cumpăna acelor nopți când, în lipsa unui confident, nu ne rămâne decât cel ce timp de veacuri și milenii a jucat acest rol” 6). Cioran observă că limbajul reprezintă același mijloc ingrat de comunicare cu transcendența, scriitorul rămânând „singur, față în față cu nopțile și cuvintele” 7). destăinuirile lui Cioran, exprimate disimulat sub vălul anatemelor, îmbină nuanțarea pesimismului și a paradoxului, constituind revelații ale însingurării, ale suferinței ce nu implică nădejdea adulației („nu ai nevoie să sfârșești pe cruce, căci te-ai născut crucificat” 8). scriitorul proclamă deminitatea solitudinii și a părăsirii, neliniști ce nu sunt cu totul străine nici lui dumnezeu, „simbolul prin excelență al singurătății” 9). confidențele lui Emil Cioran exprimă neliniștile celui „mistuit de dorul paradisului” 10) , miracol îndepărtat, recuperabil prin gândul izbăvitor. NOTE 1. Cf. Emil Cioran, Mărturisiri și anateme. Traducere de Emanoil Marcu. Ediția a doua, revăzută, București, Editura Humanitas, 1997, p. 97. 2. Ibidem, p. 93. 3. Ibidem, p. 132. 4. Cf. Emil Cioran, op.cit., p. 159. 5. Ibidem, p. 26. 6. Ibidem, p. 151. 7. Ibidem, p. 34. 8. Ibidem, p. 143. 9. Ibidem, p. 170. 10. Ibidem, p. 173.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate