agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-13 | | Loredana Bulgăr închide ușa te rog mi-e curentat eul tu-ul noi-ul și voi-ul de la atâtea uși șoaptă: negrul umple albul de sunet semne ciudate desenează umerii tăi pe nisip fluctuații zgârcite: ecouri închide ușa te rog și prinde-i timpului coada în prag să nu se mai nască atât de absurd între tu-ul tău si eul albastru învățând povestea să urle A zâmbet Lucian Preda Soare, cer si ochi in lumina deasupra ta e cerul mai voronet in zori mai indraznet in amiaz pentru a ta privire in fata ta zac fleacuri aruncate uniform de nori lasati sa adie frunzele in plina toamna magnetica ma atrag umbrele din spatele tau rasarite sa-mi toarne fiori in albul florilor nascute in mainile tale Si azi... e o zi fericita. Magdalena Dale Safirul, piatra pretioasa de culoare albastra care sporeste farmecul unei bijuterii, poate fi lesne comparat cu scrierile Biancai din care ne putem impleti aripi pentru a zbura intr-o lume romantica ce cuprinde imagini-ecouri ale unei trairi poetice plina de sensibilitate. In noptile se sanziene, cand cerul se deschide, ea ne spune povesti cu tei sporind farmecul unei nopti de primavara inmiresmata. In minimalis Bianca picteaza, spunand povesti in culori ce se intind pe curcubeul sufletului, condensand mesajul poetic si sporindu-i forta prin imaginea vizuala, ea insasi o arta. Cautarea sensurilor in randurile scrise de autoare se transforma intr-o aventura frumoasa pe un drum in care descoperim vise implinite si clipe albastre pornite tumult pe sub piele, conturate in cuvinte poetice in care metafora de o factura inedita si incintanta predomina. LA MULTI ANI, prin ape albastre cu valuri line si sa te scrii mereu la fel de frumos! Adina Batîr copacul sădit în grădină cu ramurile lui albe înalță fremătând iubirile pentru cocori – visuri ce alunecă pe umeri ca și cum ar fi petalele unor ani mângâiați de mâini din ei ies în fiecare zi pietre prețioase poveștile Iuliei calde din cuptor și dulci ca o vară turnată și purtată la încheieturi… and so it is the shorter story urmele de pași lăsate pe nisipul timpului au luat forma fluturilor de mult s-au transformat în culoarea lor străvezie o imagine aproape de sticlă demnă de invidia zeilor cu tot zgomotul lor stins și prelung… Maria Floare de pe Rarau Uneori, doar uneori, frunzele cresc invers în copaci, florile se închid și-nmuguresc, iar vântul se adună din aripile păsărilor și își clădește cuib în câte un acoperiș vechi de țiglă roșie. În astfel de momente, orasul își adună străzile și pleacă. Rămânem doar noi doi, tu îmi aduni cu grijă gândurile și îmi faci din ele pe rând constelații, păduri fără poteci și miezuri de nucă. Îmi propui un joc ca din trupurile noastre să construim capcane de păsări călătoare, să le cercetăm zborurile, ca odată cu ele tolăniți în iarba mirosind a strugure să deschidem ferestre spre cei de dincolo. Iubitule, îmi este frig, parcă ai face focul din lespezi de ghețare, încearcă să topești cu albastrul privirii nevazutele fibre ale inimii să te pot simți aproape… Călătorind pe deasupra primăverii acesteia, ți-aș lua mâna și, cu ochii închiși, te-aș urca într-o barcă undeva la Nufărul. Te-aș duce ca într-un vis, cu un nebun care forțează motorul și apele Dunării Vechi, tocmai în inima Deltei, la Matița pe insulă. Seara ar apune peste noi înfrigurată și verde, iar tu te-ai încolăci în jurul trupului meu în camera mică, albă, în așteptarea dimineții. Fără reper călătorești spre niciunde, nu ai habar în ce direcție se poate ajunge la mine, obrajii sunt plini de boabe aurii, undeva arde o lumânare, a început să se însereze. Îți citesc scrisoarea și camera albă reflectă razele frunzelor de salcie. De afară se aude un scâncet, îmi zic, e plânsetul ei, de asta se cheamă și plângătoare…Încerc să descânt timpul poate sparge tâmpla universului, ca învăluit în vis să te pot mângâia… Se crapă de ziuă. În toate casele din oraș, oamenii îsi leagănă visele. La fereastra dormitorului, Dumitru privește, cu ochelarii în mână, dunga portocalie iscată înspre răsărit si cuprinde încet drumul împotriva amintirilor. Piciorul dureros îl duce pe undeva prin Rusia, cu gheață, foame și frig, și mai ales întuneric în care toate acestea se pierd, la fel cum se pierd și dimineața, curtea, copacii din depărtare, în lumina palidă a răsăritului. Eu, dincolo de gândurile lui, depăn alte amintiri si nu chiar din Rusia, ci de undeva de mult prea aproape, mi s-a părut în noapte că din ramuri crude ți se întruchipa trupul și pe drumul încă neumblat al inimii te făceai floare târzie. Se auzea și foșnetul stelelor, fiindcă doar eu știu că te așteptam cu sânul plin de stele, de fructele vrajei ca sa ne facem un trup nou… Uneori zilele se revarsă asupra noastră în cascadă, aerul pare atunci mai lichid, ne ținem cu greu bătăile inimii în urma secundelor, învățăm parcă din nou să respirăm. Poate că este și dorul, gândurile poartă nume, privirile se depărtează în zâmbete, dar în jurul tău se adună clipele una peste alta, stânci, ape care te îneacă, te alungă, te poartă, te rostogolesc în culori... Alteori ratacesc confuză prin vara aceasta, uneori prea ploioasă, alteori mult prea devreme; îmi ascult infiorata frica pentru fiecare frunză ce se-ngălbenește, mă simt slabă și neputincioasă că nu o pot menține verde. Imi ghicesc in ghiocul mării, în plânsul din zori în care îmi înmoi pana pentru a scrie cum te văd înflorind ca o floare târzie în mii de culori, desfrunzite de anotimurile care vin și pleaca din noi. Azi plouă peste jarul inimilor noastre cu boabe de smarald desenând chipuri… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate