Bucureștiul nu are o istorie "frumoasă", o istorie "acceptabilă". Sau poate că are dar nu știm noi s-o folosim. Am învățat că Fanarul și domnitorii fanarioți sunt noțiuni care trebuie interpretate cu repulsie, dacă nu chiar respinse. Și totuși...
Domnitorii fanarioți nu au fost nici mai buni și nici mai răi decât alții. Și aici, la porțile Orientului se desfășura cu adevărat o viață interesantă. Și atunci, de ce să nu ne bazăm strategia "brănduirii" pe această epocă ? De ce să nu facem din Moruzi, Mavrocordat sau Caragea personaje interesante care să atragă turiști străini ? De ce să nu ne asumăm această istorie levantină ?