agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-29 | |
Datorită frumuseților naturale foarte bine conservate, cărora natura le-a hărăzit o asemenea bogăție și varietate de specii, Munții Retezat suscită în egală măsură cercetarea științifică dar și practicarea turismului. Astfel, aici s-a constituit Parcul Național Retezat, în cadrul căruia ființează o rezervație științifică cu protecție integrală.
Munții Retezat se află în Carpații Meridionali și sunt catalogați drept cei mai înalți și mai stâncoși munți dintre Jiu și Dunăre. Se alcătuiesc din două creste alpine, aproape paralele, una la nord, cealaltă la sud, fiind legate între Vârful Păpușa și Vârful Custura printr-o creastă ascuțită cu lungime de aproximativ 2,5 km, pe care se ridică piscuri sălbatice de-o frumusețe și măreție de neuitat. Relieful Munților Retezat se ridică impunător deasupra depresiunii Hațegului, limita lui răsăriteană fiind formată de valea Râului Bărbat, până în capătul de vest al depresiunii Petrosani, terminându-se în preajma orașului Uricani. Suprafața lor este de aproximativ 700km pătrați cu piscurile ; Bucura(2433m), Peleaga(2509m), Păpușa(2508m) și Vârful Mare(2463m). În afară de relieful muntos, de-o rară frumusețe, străbătut de izvoare și râuri limpezi, Munții Retezat adăpostesc peșteri aflate in cercetarea speologilor europeni , precum si o bogată floră și faună. Amintim doar florea de colț, și capra neagră, ambele ocrotite de lege și declarate monumnte ale naturii. Legenda Munților Retezat În vremuri demult uitate, când pământul era locuit de uriași, zâne și feți-frumoți, Muntele Retezat avea un vârf ascuțit pe care-și avea moșia un astfel de uriaș. Acolo unde astăzi apele Râului Galbena se întâlnesc cu cele ale Streiului, mai precis la intrarea în frumoasa Vale a Streiului, se afla un deal înalt, care adăpostea zidurile cetății unui împărat. Acest împărat avea o fată nespus de frumoasă de care uriașul se îndrăgostise. Își pusese în gând s-o pețească și dacă nu va reuși să se facă plăcut ei, chiar s-o fure. Numai că un voinic de prin partea locului veni înaintea lui la castel pentru a peți pe domniță. Uriașul prinse de veste și se duse și el la castel, dar fata deja îl alesese pe voinic, acesta căzându-i drag de cum îl văzuse. Uriașul, orb de furie, se întoarse la cetatea lui din vârful muntelui, luă un drug de fier și lovi cu dușmănie dealul unde se afla castelul fetei de împărat. dealul se despică imediat în două, dar voinicul, alesul fetei, aruncă paloșul său înspre uriaș. Paloșul lovi muntele și-i reteză vârful care se rostogoli la vale zguduind pământul. Muntele a fost numit de-atunci "Retezat", iar cele două părți ale dealului despicat de uriaș străjuiesc până azi localitatea Subcetate. Pe vârful uneia din cele două jumătăți, putem vedea ruinele unei cetăți, despre care locuitorii spun că sunt ruinele cetății împăratului, tatăl frumoasei fete. Legenda Izvorului Hațegel În mândra țară a Hațegului, în zona orașului Hațegel, trăia o fată frumoasă și harnică împreună cu mama și tatăl ei vitreg. Orice ar fi făcut fata nu era pe voia tatălui, care-o muncea ca pe-o roabă. Îndrăgostită fiind de un tânăr de prin partea locului, fata rămase însărcinată, iar tânărul aflând o părăsește. Prinzând de veste, părintele vitreg o alungă în lumea largă. Fata pleacă de-acasă într-o zi de vară secetoasă și pe drum o prind durerile facerii, drept care, ajunsă la marginea unei păduri, se așează istovită la umbra unui copac, unde aduce pe lume un băiat frumos. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de plânsul copilașului și de setea ce-i sfâșia pe-amândoi, și-a trimis un nouraș abătând ploaie asupra lor. Lângă cei doi, s-a făcut un izvoraș de unde fata a băut și-a prins putere să meargă mai departe cu pruncul ei. Izvorașul este Hațegelul de azi. De la această întâmplare, bătrânii spun că-n anii secetoși, lumea mergea la izvor într-o zi de sărbătoare, unde începea udatul. Copii satului luau o cruce veche din cimitir, o împodobeau cu flori și umblau pe ulțele satului strigând ; "Loaie , loaie , dodoloaie Dă , Doamne , o ploaie mare Că de când n-a mai ploiat Câmp-al mare s-a uscat Ploaie cu găleata Să duduie vatra Ploaie cu ciubărul Să duduie mărul . " Orice gospodar care-i auzea, ieșea-n poartă cu găleata cu apă și stropea atât pe copii, cât și crucea. La sfârșitul ritualului copiii se duceau la râu și aruncau crucea pe apă. Se spune că în ziua următoare, Dumnezeu uda pământurile lor din belșug, cu ploaie curată. chei pe Valea Balomirașului, în Masivul Retezat Curbura Bucurei, Munții Retezat peștera de gheață, în apropierea orașului Uricani iarnă în Retezat Lacul Bucura, Masivul Retezat |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate