Am învățat să scriu cu condeiul pe tăbliță, în prima clasă de școală generală și nu pot uita legăturile de bețe de salcâm care mi-au trebuit să pot învăța cu ele adunarea și scăderea. Era mai simplu decât abacul bunicii ! Îmi confecționasem câteva duzini, ca să îmi ajungă, mai ales că mai pierdeam până acasă o parte din ele pe ulițele pline de larma și joaca școlarilor colegi scăpați ca din pușcă la sunetul ultim al clopoțelului. Ștergeam cu un burete agățat de tăbliță și scriam, ștergeam și scriam. Iar acasă, pe caietul "de curat" scriam seara la lumânare ori la lampă nr. 5. La periferia urbei natale încă nu pătrunsese lampa lui Ilici...
Dar, viața se desfășura în ritmul ei normal, toate legăturile dintre oameni erau normale și toată lumea se comporta normal. Adică, BINE ȘI SÃNÃTOS, într-o expresie absolut reală. Totul era natural : familia, legăturile de rudenie, școala, dragostea, munca la câmp și oriunde pe întinsul țării, hrana, noaptea și ziua, anotimpurile anului, clima...

Acum, de când cu mișcările acelea sociale din decembrie '89, parcă sunt toate cu susul în jos !
Intrăm unde nu am fost, cu țară cu tot, deși geografic am fost de când ne știm, căutam noi organisme ori ne caută ele pe noi, că sunt mai interesate, să ne înglobeze, obținem aprobări și dăm examene serioase pentru a adera la diferite uniuni statale ori militare, îmbogățim vocabularul cu expresii de prin multe limbi și ne exprimăm de nu ne mai înțelegem unii pe alții, români în proprie țară...
Nu ne mai înțelegem nici în familie, nici în școală, nici în instituții mai vechi ori mai noi și nici în Parlament ori Guvern. De parcă nici nu ar mai fi nevoie de ele ! Toată lumea vorbește și când nu are nimic de spus, dar nimeni nu ascultă. Toată lumea se pricepe la orice, mai ales la politică, fotbal și agricultură, atât de mult încât se duc toate de râpă.
Am luat cu toptanul două mari elemente din străinătatea ce ne-a oferit porți larg deschise ori semideschise și ne folosim de aceste elemente, vrând-nevrând, la tot pasul.
Am luat LIMBA de la americani, mult deosebită totuși de a englezilor(!) și computerul de la cine s-a putut mai repede !
Și de atunci, ne consumăm viața ON-LINE! Și totul este OK!
Pentru că cine nu știe o limbă străină, cu predilecție engleza, iar mâinile nu-i zburdă pe claviatura atașată computerului în orice situație, nu mai are loc în societatea actuală...Nici loc de muncă nu găsește și nici nu se poate adresa organelor abilitate prin lege să aplice principiile respectării drepturilor omului. Pentru că nu poate face plângeri ON-LINE...

Comunicăm, în treburi particulare și oficiale, on-line.
Plătim impozite, on-line.
Ne rezervăm bilete de avion și de tren, on-line.
Ne rezervăm și achităm nota de plată în hoteluri, on-line.
Urmăm cursuri de specializare și obținem atestate, on-line.
Ne pregătim pentru bacalaureat, on-line.
Ne comandăm mâncarea preferată, on-line.
Facem politică on-line și suspendăm chiar un președinte,
on-line!
Vizionăm filme, on-line.
Participăm la slujbe religioase, on-line.
Participăm și la procese penale ori civile, on-line.
Divorțăm, on-line.
Ne cununăm civil și religios și chiar ne botezam, on-line.
Beneficiem de acțiuni de partaj, on-line.
Citim presa on-line și comunicăm, milioane de forumiști,
on-line.
Urmăm tratamente și cure de slăbire, on-line.
Comandăm medicamente, on-line.
Participăm la jocuri și concursuri, on-line.
Facem cunoștințe și ne căsătorim ori ne angajăm, on-line.
Ba, am ajuns să facem chiar și sex, on-line.
Și să ne naștem progeniturile, on-line !

Ce nu se poate face ON-LINE ?!
Căci, dacă și războaiele le urmărim on-line, înseamnă că și moartea o vedem on-line! Cum o vedem și în cazurile prezentate atât de bogat în amănunte și explicații la OTV și alte posturi.
Și toată lumea răspunde cu voce guturală, "OK!" la toate aceste "cuceriri" ale științei moderne, făcându-se că nu observă că a devenit cobaiul democrației duse la extrem și că este aplaudată pentru trecerea cu succes prin primul filtru al civilizației fostului "vest sălbatic" la care priveam cândva cu jind pe marile și micile ecrane!
Dar dacă tot românul afirmă cu tărie, în toate situațiile, de la cele mai generale și lipsite de importanță până la cele mai intime, că este SUPER ori TRENDY, mai este loc de comentarii?!
NU! Totul este OK!
Românul împrumută, copiază ori ia cu forța sau fură, tot ceea ce i se pare că este mai comod, SUPER și, evident, TRENDY...