Îmi urezi o seară bună, dar cum să am o seară bună când nu te am pe tine? când aspirațiile mele către tine sunt smulse din fașă. Cum să mușc când n-am ce? cum să joc fotbal când n-am mingie? cum să vorbesc dacă sunt mut? Totul sau nimic. Pierd totul sau nu câștig nimic. Sunt doar un viteaz adormit de vin. De ce "de ce"? De ce fiecare vede cu alți ochi același lucru? De ce unora le merge bine în toate iar altora nici măcar în unele? De ce unii mușca cu poftă din bucuriile vârstei iar alții se uită cu jind la aceia supărați că nu pot să aibă și ei? De ce tu ești și pentru unul și pentru altul aceeași bucurie? Merg pe lângă tine fără a avea câtuși de mică acea bucurie. Nu mai e nimeni la coadă, am rămas singur în fața ghișeului așteptând ceea ce am sperat toată viața ; emoționat și transpirat cer ceea ce mi se cuvine dar la celălalt capăt al ghișeului nu e nimeni că să-mi dea cele cerute. Suferința n-are vârstă, n-are sfârșit nici glas să-ți spună pentru ce te chinuie. Sunt multe de spus pe care numai inima care oftează le știe. Nu știu ceea ce aș vrea să știu! Mai urci o treaptă crezând că vor rămâne mai puține de urcat, mai te izbăvești de vreo boală crezând că vei fi mai rezistent de acum înainte, crezând una și întâmplându-se alta, zicând una și făcând alta, sperând o notă mare și luând o notă mică, așteptându-ne la reușite și gasind nereușite, pregătind o viață ușoară și găsind o viață grea, râzând apoi plângând, dăruind apoi cerșind, sătul apoi flămând, cunoscând apoi aiurind, aprobat apoi dezaprobat, iubit apoi disprețuit. Îți trece viața pe lângă tine și nu o vezi, nu o bagi în seamă. E timp pentru toate și spunem că nu avem timp, e sănătate și fumătorii bagă boala în ei, e fericire în familie însă preferi să nu o aștepți(fericirea) și te grăbești să-ți "pui nevasta la punct", te grăbești să-ți educi copii în bătăi și înjurături, în beții și și neînfrânări, te grăbești să iei și uiți să dai, te trezești pacatuind și uiți că ai fost drept. Mereu ajungi acasă obosit și obosind vrei să fii iubit dar uiți să iubești la rându-i. În fiecare din noi există o mică părticică din celălalt. A da fiecare scânteia lui înseamnă a aprinde pentru toți focul dragostei.