Zoltan Terner

A schimba schimbare
glose

„Schimbi locul, schimbi norocul.” Să fie adevărată această zicere ?
Înainte de a încerca să răspund, îmi permit o remarcă: nu orice schimbare pe care o dorește omul e o posibilă ieșire dintr-o situație grea, căutând norocul în altă parte. Adica Aiurea.
De cele mai multe ori, nevoia de schimbare vine din plictiseală. Ești plictisit, adică sătul, sastisit, nemulțumit de ceea ce ai, de ceea ce ești, de felul în care îți duci viața, de aceleași mutre pe care le vezi zilnic, de aceleași fraze, de aceleași sunete și imagini. Vrei altceva, altundeva, altcumva. Soluția timp de veacuri și milenii a fost aventura, călătoriile, peregrinările.
Poetul Serioja Esenin știa/simțea asta scriind teribilele versuri : „Obosit de traiul meu statornic/ Eu vagabond m-oi face/ și tâlhar.”
Ce să mai schimbi în afară de loc ? Totul. Orice schimbare e binevenită, demnă de dorit, de ales, de schimbat : numele, sexul, religia, nația, partidul, culoarea părului, meseria, nevasta, fața, înfățișarea, felurile de mâncare, domiciliul, casa, stilul de viață. Te faci tâlhar, treci la călugărie, te lași de poezie, ca Rimbaud, te faci negustor de sclavi, ca acesta. Treci la budism, la Islam, la iudaism, precum Madonna. Schimbarea e o experiență, o aventură existențială, o încercare, o sfidare a sorții, o revoltă.
Și totuși: tradiția, tribul, patria, familia, confrații, amintirile. Ce faci cu ele? Ele îți dau liniște, siguranță, adăpost. Le poți ignora ? Sunt obstacole puternice în calea nevoii tale de schimbare. Da, e o problemă. Înseamnă că numai unii, revoltații, inadaptabilii, aventurierii, cei nemulțumiți? Din rândul lor se recrutează cei care pleacă, schimbă, se plictisesc, se revoltă. Dar nu numai. Azi, în condiții de globalizare, progresul, ritmul vieții și al schimbărilor din lume și din jur, ți se transmit și ție, care nu ești, de felul tău, un aventurier. Te excită, te neliniștesc, te mână, te obligă la schimbarea ta și a rosturilor tale. Nu mai există distanțe, granițe, impedimente de nici un fel. Lumea toată îți stă la dispoziție ca să-ți omori/combați/alungi plictiseala.
Renunți la...treci la...te faci...te duci...te lași de...te dai...
Ce te faci,însă, când te trezești depășit de schimbările din jurul tău, când însăși lumea ta se schimbă, când te trezești într-o altă lume, mereu alta ?
Asta-i altă problemă. Vorbim aici numai de resorturile interioare ale schimbării. De dorul de un altundeva al tău, de un altcândva al vieții tale, de altceva al tău, de dorul tău de ducă. Nu de plecarea impusă din afară, ci de cea visată din lăuntrul tău..
Nevoia de peregrinare a omului de azi o satisface industria turistică. Comerțul turistic oferă la alegere, orice loc din lume. Þi se vinde o temporară schimbare de decor, de peisaj, de cultură, de climă. Dar e doar o porție de schimbare, mai mare sau mai mică. Marea ta năzuință de Altceva rămâne veșnic neatinsă. Ca în Dincolo de zare, celebra piesă a lui O’Neill, despre visul de o viață a lui “dincolo”. Acolo e bine: dincolo de mare, dincolo de munți, dincolo de orizont. Pentru omul de mâine va fi, poate, dincolo de atmosfera terestră.…În cosmos…În infinit.
Visul lui dincolo, al lui altceva, năzuința spre schimbare, spre o altă viață, o altă lume, nu acestea au fost impulsurile care au mânat omul la explorarea universurilor necunoscute ?
Dorința de altceva, este, poate, chiar una dintre sursele creației culturale. Se trezește cineva și vine să schimbe lumea, omenirea, modul de a trăi și de a gândi.
Ce schimbare le mai rămâne celor vârstnici ? Turismul ? Da, pentru cei care au bani și putere. O nevastă tânără ? Pentru unii, cu bani mulți, și fără scrupule sufletești, da. O altă meserie ? E târziu. Pentru toți, însă, există o schimbare la îndemână. Radicală. Care vine chiar fără s-o chemi, de care nu scapă nimeni : Marea Schimbare. Obșteasca Schimbare. De lume. Dai Asta pe Cealaltă. Încă nu se știe dacă e un câștig sau o pierdere.