Eu, prefer să fiu năucit în fața naturii decât să cad pradă relelor vieții. Am parcurs așa cum nu mă așteptam o bucată bună de drum, din tot ce mi-am propus aproape jumătate. Da... ce valoare ar mai avea ființa umană dacă n-ar ști să parcurgă micile și marile drumuri impuse? Ar fi nimic, ar culege poame uscate și ar mesteca de zor neștiind pe unde îi este calea. Ce lume minunată și ce sens ar da vieții o mică demonstrație de care omul are atâta nevoie. În loc să stea gheboșit cât îi e ziua de mare, mai bine ar calcula bunele și relele ferindu-se cu sârguință de cele din urmă. Ar fi dusă viața fără chemările naturii care dau atât de furcă novicilor și rău intenționaților.
Lucram. Mă trezesc bătut pe spate din viteza mea și rupt de realitatea mea am privit cu atenție persoana care m-a deranjat, dar n-am vrut a o necăji de niciun fel, așa că mi-am continuat activitatea acceptând demersul acela ca pe o mică scăpare. Reptila s-a supărat și n-a vrut să accepte pentru nimic în lume refuzul meu eram parcă de acuma eu cel bătut și plin de nervii refuzului. În cele din urmă am luat lucrurile așa cum sunt și am acceptat situația aprobându-i atenția cuvenită. Am fost consternat, banalitatea mă urmărea pretutindeni și eu nu-i mai făceam față. Eram piticul care accepta bobârnace fără să clipească și la urmă zâmbește scrâșnind din micii lui dinți. De ce toate acestea când poți foarte bine să-ți iei unealta pentru a-ți duce mai departe crucea ta. Nu, trebuie să bați pe cineva acolo unde nu i-ar place și să-l anunți că ai nevoie de ajutorul lui, ajutor care nu s-ar cuvenii, pentru că neajutorarea e bună sau rea, dar se poate trata foarte bine.
Un colaps, ar putea pune un semn de întrebare căutătorului pierzându-și sensul pe care nu l-ar găsi atât de ușor dacă nu ar avea ajutor, însă ajutorul nu poate veni întotdeauna la timp și atunci v-a trebui să muncești singur pentru a ieșii din el. Figura cea mai bună este regretul pentru timpul pierdut ducând la scuza de rigoare, dar pe seama celuilalt, bătut pe umăr pentru a-i cere ajutor.
M-am prefăcut a fi bucuros pentru că mi-a cerut ajutorul, dar ce folos, falsa mea mască nu a ținut eram deja plecat către alte lumi și frăgezit în propriul meu suc, fără a mai putea cere ajutor măcar, uitându-mă în sus.
Am aruncat totul la gunoi și n-am pregetat a-i arăta toată priceperea mea, dându-i ajutorul. La început totul păruse un drum prost, dar se dovedi a fi cel bun.