Întreabă-te cât poți, dacă mai poți? Cum poți să te bucuri când altul se bucură(profită) de supărarea(suferința) ta. Cum să te odihnești bine după o zi de muncă în care aduci acasă un salariu minim pe economie, după o zi în care aduci acasă un gând în plus, o speranță de mai bine? Și a doua zi iarăși, același salariu, același gând optimist; și până aștepți și crezi că o să se înbunătățească viața ta, că o să răsară soarele și pe casa ta, uite așa gândind și trăind îți trece viața pe neobservate. Alții mușcă iar tu poftești, unii mestecă iar tu înghiți în sec, ceilalți se duc cu drag la servici, iar tu te rogi la Dumnezeu să poți trece cu bine și ziua asta de muncă, câțiva se îmbuibă cu avuția părinților iar tu mai tai din cadourile pe care le-ai vrea de ziua ta; amantele caută bătrâni bogați, prostituatele bani câștigați ușor, politicienii promisiuni electorale cât mai credibile ca să le aducă avuții, hoții caută proști, proștii caută milă, cerșetorii caută buzunare pline, numai tu nu cauți nimic. Nimic din ceea ce caută ceilalți, o poftă trecătoare care să devină o amintire din care să nu mai simți nimic acum, asta e viața, o poftă trecătoare din care nu mai rămâne nimic? Trebuie să trăim, și ca să trăim trebuie să mâncăm și să bem. Numai noi, nu și ceilalți. Egoismul. Până unde poate merge egoismul? Până când vei ajunge să strângi o avere apoi cineva să-ți pătrundă inima de piatră și egoismul și să începi să împarți, să ajuți semenii tăi, și atunci o să zici:"pentru ce am muncit o viață întreagă, pentru ce m-am fălit că am averi, dacă acum trebuie să le împart? Adevărat este că unii bogați își vor împărți averea, milostivi devenind iar alții săraci fiind nici de ar avea nu-și vor împărți puținul ajungând atât de avari că și cele ce nu erau ale lor le vor considera ale lor și prin hoție și minciună își vor hrăni egoismul și dorința de înavuțire. Nu e aceeași lumină pentru toți, nu avem același trup? De ce unii au două șifoniere de haine iar alții nu au o cămașă curată să pună pe ei? Întreabă-te doar. Deșertăciunea deșertăciunilor, cum zice Ecleziastul, totul este deșertăciune. Unde este bogatule bogăția ta, unde e vedeto faima ta, unde este culturistule mușchii tăi, unde sunt femeie sânii tăi? Întreabă-i la moartea lor toate acestea și vei vedea că nu-ți vor răspunde nimeni, nimic, iar de ar avea gură să grăiască ar spune:" Bogățiile mi-au fost luate cu forța de neamurile mele și pe mine nu au mai dat doi bani, faima mea a fost pusă în vânzare de casele de discuri, mușchii mei nu mai sunt în stare nici să alunge viermii ce se cuibăresc în ei, sânii mei frumoși îi mănâncă insectele și paraziții.