Literatura este unul dintre elementele culturale care au apărut ca dorință a omului pentru o împlinire spirituală, insotindu-l pe acesta pe parcursul procesului evolutiv, formator cultural și intelectual. Reprezintă transcrierea esenței spiritualității umane în cuvinte, multitudinea cuvintelor și complexitatea sentimentelor umane determinând o caracteristică principală a literaturii și anume, trăinicia. Beletristica nu trebuie privită ca un simplu scris, ea fiind un melanj de sentimente și întâmplări. Putem afirma chiar că în definitoriu literatura este emoție, sorgintele literaturii aflându-se în sufletul omului.
Plăcerea conferită de literatură este una deosebită, conferind cititorului o stare sufletească caracterizată de beatitudine spirituală, datorită posibilității de a citi gândurile și emoțiile semenilor săi, indiferent de perioada în care a trăit autorul, deoarece chintesența literaturii nu poate fi alterată de timp.
Atunci când un scriitor așterne pe hârtie trăirile, gândurile și emoțiile sale, el își sfidează condiția de muritor datorită faptului că deși moartea trupească este inevitabilă un text literar cunoaște decât prima dintre etapele vieții unui om, în speță nașterea. Literatura este ca o scenă de teatru în care trecerea timpului schimbă doar spectatorii, actorii rămânând eterni. Așadar scriitorul deține o avere sufletească ce se metamorfozează în moștenire după sfârșitul său.
Oamenii au o mulțime de metode prin care încearcă și câteodată reușesc să fie fericiți. De multi ori la baza fericirii omului stă un viciu, care are un fundament spiritual sau material. Pe parcursul istoriei oamenii superiori din punct de vedere intelectual și cultural au pledat pentru întâietatea valorilor spirituale. Literatura este unul dintre plăcerile sprituale de care o ființă umană se poate bucura fără repercursiuni negative ca în cazul altor plăceri, ba dimpotrivă cu multe satisfacții și consecințe pozitive asupra sufletului și intelectului, tocmai de aceea numesc literatura din această privință, un drog divin.
Literatura este scrisă de oameni pentru a fi citită de oameni. Oamenii care citesc literatura se angrenează într-o călătorie care nu necesită costuri materiale, dar care aduce niște privilegii greu sau imposibil de obținut prin alte mijloace. Universul literar este unul enorm și miraculos, și asta datorită faptului că nu este supus limitelor existente în viața de zi cu zi, fiind o expresie liberă a minții și a sufletului umane. Astfel, cititorul găsește în literatură o alternativă la realitate care de multe ori este una rece și îi dă posibilitatea celui care o citește să se revigoreze sufletesc, și în consecință putem afirma că literatura poate fi considerată ca o evadare din maligna realitate.
Dacă literatura este o evadare din cotidian, asta nu înseamnă că nu este influențată de anumiți factori ce aparțin realității, cum ar fi factori sociali sau factorii temporali. De multe ori literatura transpune în mod evident sau subtil ceea ce se întâmplă în societatea în care autorul trăiește sau cu care acesta are legături. De aici reiese un alt beneficiu al beletristicii, aceasta prin prezentarea obiectivă și reală a împrejurărilor existențiale sociale tinde să influențeze cititorii în mod eficace aceștia conștientizând și îndreptând erorile existente. Putem spune că literatura este oglindirea vieții cotidiene.
Literatura presupune tei elemente principale și anume, scriitorul, universul literar și cititorul. Am dorit să subliniez aceste componente structurale pentru a putea vedea mai ușor literatura ca pe un dialog. În accepția mea scriitorul este emițătorul, universul literar este mesajul, iar cititorul este receptorul. Unii filozofi au considerat literatura ca pe o simplă exprimare a sentimentelor și trăirilor unui autor, eu aspir să cred că este un procedeu preeminent de comunicare.
Omul pe durata vieții trece prin niște etape și prin încercări dure, care câteodată este indicat să fie ocolite. Prin intermediul literaturii care tratează teme realistice omul poate achiziționa în mod metaforic experiență pe care ulterior să o utilizeze în parcurgerea mai ușoară a unor etape sau chiar să le ocoloeasca, literatura fiind astfel și un element util în cadrul experienței de viață oferind învățăturile aferente ei necondiționat.
Pe parcursul istoriei literaturii aceasta s-a împărțit în trei secțiuni, și anume secțiunea lirică, epică și dramatică. Genul liric este genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. Genul epic este acela în care autorul își exprimă în mod indirect sentimentele prin relatarea unor fapte, a unor întâmplări sau prin relatarea acestora de către personaje. Genul dramatic cuprinde operele scrise pentru a fi jucate ulterior pe scenă, din această cauză acest gen este cel mai restrictiv din punct de vedere spațial și temporal.
Þin să menționez faptul că literatura nu este doar un loc cald unde te refugiezi de realitate, ci poate avea o influență asupra modului în care cititorul își trăiește viața, altfel spus, între viața reală și viața din cărți există un schimb bidirecțional de influență.
Literatura, avuția sufletelor cu adevărat bogate, a fost, este și va rămâne o componentă importantă a dezvoltării societății umane.