X , pe internet, se întreabă : Ce-i «Identitatea» ?
Bulă : Tovarășa, ce-i aia o pompă ? Păi o pompă este alcătuită dintr-un cilindru… Ce-i ăla un cilindru ? Un cilindru este piesa în care culisează un piston… Ce-i ăla un piston ? El este legat la un mecanism bielă-manivelă… Ce aia bielă-manivelă ? Ascultă, Bulă, ce dracu’ ai tu cu pompa aia ? Păi, Tovarășa, uite ce scrie în manualul de istorie : ”Mihai Viteazu a intrat cu mare pompă în Alba Ilia !”
Când nevastă-mea, pe timpuri, făcea naveta București-Giurgiu, era (tot navetistă) una, Nadejda, vai de capul ei : două oase fără zâmbet, șleampătă, păr de gorgonă, un ochi la slănină și altul la făină….Și se găsesc vreo trei haidamaci beți să încerce s-o violeze. Nadejda, nu și nu. Și pentru că trenul se oprise într-o haltă, sare pe fereastra compartimentului aproape cum o făcuse mă-sa. Povestea, a doua zi, circulă în tot trenul. Rodica (de peste mult o sută de kile), profesoară de nu știu ce , către gașcă : Bă, ascultați! Dacă mi se întâmpla mie, aș fi zis : Stați blând, bulăilor ! Pe rând, ca la moară. Că io pe fereastră nu-ncap….
Morala : asta, Rodica, era carteziană rău. Divide et impera ! Așa după cum urmează.
Y1, o ia ușor cu logica propozițiilor și a predicatelor de ordinul I ; Y2 marșează și trece la «predicatul de aritate doi ESTE_COMPONENTA(obiect_compus, componenta), cu ….. si reprezentarea în limbajul calculului cu predicate de ordin întâi …» ; Y3 vine și el cu povestea «invarianților» (mai are puțin și ajunge la topologie unde, prin deformări succesive, topologia este «topologie» dacă se păstrează niște invarianți ; ca de exemplu, cum zice și X că n-ar mai fi același cu mațele ghiorăind și, apoi, cu burta plină – ceea ce presupune o deformare ; dar își păstrează invariantul «ADN», zice Y3) ; Y4, mai cu scaun la cap, o dă, nici mai mult nici mai puțin, pe fizica micro (pe Tarski, pasiunea lui, l-a pierdut pe parcurs); Y5 se distrează făcând pe (nu vă gândiți la ce nu trebuie, fi-rar a dracului de logică) Kafka (nu la « malul mării» ; Iosef K din Procesul, nu este – doamne ferește – identic cu Kafka Tamura al lui Murakami ; dar parcă seamănă ; aici m-aș băga și eu, cu gradele identității la structuri : « strong identitate – izomorfism», « middle identitate – echivalență», « weak identitate– functori adjuncți, la stânga și la dreapta»)
Numai X rămâne nelămurit : Ce-i aia o pompă ?