Rațiunea își desfășoară lucide relații cognitive de conexiuni prin corelațiile ideilor, sondează perfecțiunea unui concept nemărginit, ca o asimptotă către infinit, ajută conștiința să creeze reprezentări ale lucrurilor strânse în doctrine, prin obiectivarea percepțiilor concentrate în sinteze.
Erorile de judecată sunt considerate false, eretice și arse în etuva axiomelor dizolvând farse.
Teoremele transpuse în practica existențială înfățișează ipostazele științei, construite pe bazele paradigmelor.
Mișcarea cosinusoidală cu lumina interfața fotonilor atinge suprafața pământului, matrice telurică formată din depunerea materiei cosmice, invizibilă , mată, căci universul pe lângă astre și planete nu este vid, el fiind format din nebuloase, praf stelar și materie neagră.
Saltul înspre necunoscut făcut cu mijloacele științei astronomice, se face cu pașii fortuiți prin interese economice.
Fantezia își are locomoția în itinerarul minții, coboară prin privire în realitate și îi înlocuiesțe substanța rațională și logică cu halucinații provenite din elucubrații.
Paralelismul dintre judecata persuasivă și tezele elaborate prin teorii expuse cursiv generează structuri de cuvinte, care prin conexiuni când atee, când sfinte, formează ontologicul reflectând complexul de trăsături și caracteristici ale omenirii.
Antagonismul dintre principiile eticii și cele ale moralității reflectă două conduite de viață opuse : una bazată pe virtute și alta înecată în promiscuitate și lubric.
Pe marginea dintre sine și rațiune stă eul ca un spot iridescent iluminând viziune intensă.
Ființele care nu se înțeleg și nu sunt înțelese se refugiază în metafizică și esoteric, unde caută perfecțiunea intuită în mister și nedescifratul intuit în transcendent.
Dimensiunea rațiunii se întinde de la zenitul cunoașterii până la nadirul având echivalențe cu sinistrul și infernul mișunând într-o minte obtuză și mărginită.
Din înălțimea amețitoare a gnozei până în abisul năucitor al angoasei, variază intermitent clarviziunile obscure și viziunile halucinante.
Sinele asimilând esențe însă păstrându-și conținutul minuscul, dă un blam titanului crescut din imensitatea ambițiilor, iar duelul gândirii pătrunsă de vanitate are loc pe tărâmul ființării personale întoarse înspre umanismul erodat de interese meschine.Ne confruntăm pe tărâmuri diferite : teluric prin filozofie raționalistă cu eflorescențe de merite și pe plan transcendent prin interstiții mărite de esoterismul poeziei prin care s-a infiltrat lăcomia și egotismul.
Jocul dintre real și ireal definește ludicul dintre rațiunea cu corelații logice și închipuirea transpusă în forme imprecise, virtuale, amăgitoare.
Torpoarea corozând psihicul, mă determină să lupt încontiuu pentru a-mi limpezi starea de veghe într-un spațiu rectiliniu cu elanuri consecutive alternând cu activități creatoare succesive.
Somnul rațiunii permite înlăuntrul în care sinele este activ, revărsarea emoțiilor aleatorii reverberând acut în sonoritățile multiple ale zbuciumului.