Mi-am pus întrebarea asta pentru că s-au adunat prea multe mânii de ziua Ro-mâniei pe 2010, un an de austeritate și recesiune severă, un an sărbătorit prin muncă pe cît de ”patriotică” pe atît de grea și obositoare. Chiar așa: de ce e faină țara în care te-ai născut și trăiești? Țara în care muncești de dimineața pînă seara să tragi țevile grele de plastic prin șanțuri și noroaie, ca să conectezi oamenii la rețeaua de apă și ei nu au o vorbă de mulțumire pentru tine ci, dimpotrivă, te înjură că le strici drumul? Ei știu mai bine: e țara lui Comision-Vodă care Fonduri Europene?
La drept vorbind te și apucă dorul să-ți iei câmpii și să-i lași pe toți în supărarea lor. Dar ce e fain e că peste ani vor înțelege și, poate, ne vor mulțumi generațiile viitoare. Acum e mai greu. Și cu reanimarea țării după o boală prelungă de roșu în gît, a fost mai greu. Cine a vrut rezultate imediate, aici și acum, ”și-a tras un mic hipermarket” sau un mall, ceva. Cu producția e mai complicat, durează nerăbdător de mult. Și noi vrem Europă de fast-food, fast-love și fast-everything. De asta și emigrăm: dacă nu vine Europa la noi mergem noi și o românizăm de nu se vede! Dacă e să fim sinceri cu noi înșine, avem o țară supărată dar iubitoare. O țară care știe să facă haz de necaz, să-și facă indispozițiile suportabile. O țară în care e timp pentru toate: tristeți, bucurii, succese și dezastre, aspecte indispensabile ale vremilor postmoderne, care nici nu ar fii ce sunt, una fără alta. Ar trebui să fim mîndrii mai ales de Național-Geografia ei în care se găsesc de toate: cîmpii, munți, păduri, rezervații, Deltă și Mare. Alte țări sunt mult mai sărace și nu-și permit luxul să fie supărate din cauza propriei țări. Sunt mult mai modeste sau chiar lipsite de fițe naționale. Chiar domnilor politicieni: știați că în Nigeria nu sunt unguri? Sunt doar majorități naționale. Nicio minoritate, niciun trib nervos care să amenințe ”fiița națională”! Deci la drept vorbind e fain și cu unguri în România și cu români în Europa și hai să ne trăiești țară-mea că fain îi la tine, deși n-avem timp să recunoaștem asta, n-avem timp nici să murim odată sănătos așa, ca lumea!