agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-20 | |
Totdeauna, în aceste zile de decembrie, mă gândesc că puteam să fiu mort. Deja putrezit. Că am scăpat a fost un concurs fericit de împrejurări. Așa sunt cei care au murit în decembrie 1989. Putreziți, poate doar oase, cu sicriele sfărâmate de pământul care s-a tasat. Viața noastră este clădită pe moartea lor, pe crimă. Iar majoritatea vinovaților pentru masacrul de atunci sunt liberi. Și ne dau lecții.
Văzând relativ recentul sondaj de opinie CSOP, unde se spune că 83% dintre români declară că n-au avut de suferit în perioada comunistă, mă bucur înmiit că sunt în viața. Și tot înmiit sunt mai trist pentru eroii de acum 21 de ani. Au murit pentru un popor care nu-i merită, un popor ce seamănă cu o populație fără repere, o populație de stomacuri, de râgâieli, sex și defecări, decerebrată. Asta spune rece, chirurgical, statistica. Căutarea unor motivații alambicate, a unor circumstanțe atenuante, este o îmbătare cu apă, o păguboasă amăgire. Așa se prezintă România. Sunt voci care susțin că situația se datorează, pe lângă politicieni, și intelectualilor, incapabili să se facă ascultați. Dacă, în ceea ce privește dezastrul provocat de clasa politică, sunt total de acord, n-am cum să fiu cu acuzația adusă intelectualilor. Ca să poți comunica, pe lângă emițător, ai nevoie și de un receptor. Iar receptorul- populația în cazul nostru- nu s-a străduit să asculte, iar dacă totuși a auzit, a interpretat de se sperie neuronii, cu fudulie prostească. În fața cultului descurcărelii, a șmecheriei, a ciupelii, a micii negocieri, doar trebuie să trăiască fiecare-nu?, degeaba încerci să contrapui reperele verticalității, ale cinstei, ale onoarei. Nu faci decât să fii taxat de anacronic, cu capul în nori, de pe altă planetă, dacă nu chiar disprețuit. În aceste zile de decembrie, îmi vine să-mi iau câmpii când aud gargarisind pe vreunul, cu suficiență, despre mândria de-a fi român. N-am de ce să mă mândresc cu cei 83% și cu eroii putreziți în cimitire. Din contră. România aceasta o urăsc. Editorial apărut pe portalul CorectNews http://news.corect.com/politics/romania-pe-care-o-urasc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate