Decorurii Idilice de la ferestra bucătăriei.
Stockholm la 30 Ianuarie 2011;


-Pomul aceasta se desface magnific.Sub ramura dimineții este chireșul de lună ( Mai )Nici un semn de întrebare,Sau vri-o dorință ascunsă acolo în ramuriile golașe.Este dimineața strălucirii,Reflexele diamntelor din silicate,Ce-și trimit biciurile cu fascicule de luminii,Unele spre altele:
Roșu ,orange roșu galben.
Violet ,roșu albastru .
Indigo, roșu albastru galben.
"Verde albastru galben"

Blițurile de CD-euri agățate în șirag pe muchiile de balcoane,îți distrează privirea cu fațetele lor stau împletetite printre țurțuii de ghiață, puhoie de apă ce au invadat de pe acoperiș apoi sa-au transformat în săbii ocrotitoare înghițate instantaneu. Și tot așa etaj peste etaj .Acești țurțurii de ghiață am să-i păstrez în minte pentru la vară cînd balcoanele pocnesc de jocul cu mingea a copiilor sau cîte un bebeluș lăsat nesuprveghiat și bate toaca în tablă. Atunci am să mă gîndesc îngăduitor la ghiețarele de balcoane de acum .

Plăcuțele de CD se mișcă în adierea brizei de dimineață,ca șoldurile unei negrese pe falezele Havaiene.
Pe ici pe colo pe furiș se poate vedea cîte un bărbat visător privind la ele , care se retrage repede rușinat pe după perdele cu iluzia zileii în păstrare.
Nu suportă nimeni nici o privire a vecinilor.
Acolo înăuntru la el în apartament singur cu scheletul lui de consoartă,care-l poți vedea seara desbrăcînduse la lumina veiozei lampa de noptieră în văzul vecinilor.
Nu-i problemă toți sîntem nudiși.

În strălucirea zilei pervazele de la geamurii invadate de erupția mușcatelor,lungii agățătoare...Ciudat aici în Ianuarie iarna le merge cel mai bine mușcatelor.
Totuși au fost dirijate de mine a se dezvolta la înălțimea dorită de un metru și jumate.Ca orice afacere se lucrează mai întîi pe de desupturii îmi spunea nanny mea doamna Emylia cînd eram "copiliță albiniță" care avea cele mai frumose florii din comună.
Le-am pigulit pe de desupturi ori de cîte ori.

O stare de bine că în curînd va fi din nou primăvară,
Cînd în sufletele noastre se vor încălzii plutind euforinc la simpla adiere a dimineților,cînd inhalezi prima gură de aier proasăpăt, cu ceșca de cafea în mînă fascinată de cîntecul unei privighetorii.
care a supraviețuit iarna.
Nu-mi imaginez alt refren decît ,iatămă aici pe ramură în fața ta mă vezi ? mă auzi? tu trăiești eu trăiesc....sîntem învingătorii!