Mișcarea și semnificația următoare

Înainte de a ne apropia de o privire anti-paradigmatică asupra mecanicii, a termodinamicii și a unor mărimi fizice reprezentative pentru energie, printr-un punct de vedere informațional, descriu o serie de exemple pentru a arăta că acțiunile pe care le intreprinde omul și mai cuprinzător natura, apoi tehnica, ca și motoare utilizând energie, imitând acțiunile naturii, provocate de om, au în principiu o singură posibilitate de desfășurare :
aceea de schimbare a poziției unui punct sau a unor puncte având că și finalitate o determinare a unei semnificații.
Spunem aici punct, ca și loc structural, ca și poziție inițială simbolică, preschimbată prin mișcare într-o altă poziție.
- Munca omului este o acțiune de a schimba poziții ale unor obiecte, părți de obiecte sau entități informaționale trecute dintr-o formă în alta pentru acele munci intelectuale, prin schimb direct de semnificații. La orice muncă ne-am gândi îi vom găsi în final o definiție ultimă în care regăsim această idee: de schimbare a poziției a ceva. Am putea enumera câteva feluri de munci sau mai multe, dar lăsăm acest exercițiu uimitor pentru cititor, mai bine. E singurul lucru concret pe care l-a căștigat omul dupa ce a devenit inteligent, adică a început să miște, să mute lucrurile conștient, în jurul său. Viața omului chiar este tentația sa de a schimba poziția lucrurilor, a ființelor și a tot ceea ce percepe că ar exista în jurul său, apoi chiar acțiunea de a schimba poziția și în final uimirea și încântarea de a afla și folosi noile semnificații ale acestor acțiuni. Societatea umană este produsul sistemic al semnificațiilor tuturor acțiunilor oamenilor privite prin acest context.
- Câștigul în urma muncii se soldează cu o semnificație în plan informațional, de la o muncă pentru niște produse concrete, care își schimbau și ele pozitia, trecând faptic dintr-o proprietate în cealaltă, din mâna unui om în mâna altui om. Apoi s-au folosit banii care de asemenea s-au transferat efectiv dintr-o mână în alta. Au urmat documentele de valoare, acțiunile bursiere și în final s-a ajuns ca valoarea muncii să devină o pură semnificație de cont bancar, care elimină orice mijlocire materială, fiind necesar doar acordul, de asemenea informațional, al posesorului acestui simbol.
- Călătoria, sau peregrinările oamenilor, sunt acțiuni în care prin diverse metode, chiar omul, făptura sa, are nevoie să-și schimbe propria poziție, într-un spectru geografic larg, parcurgând distanțe. Prezența sa într-un alt punct se soldează de fiecare dată cu o identificare a unei semnificații. El pleacă pentru a fi prezent, a participa, a asista, a decide, a rămâne, a se întoarce, a munci, a vizita, a lua la cunoștintă, etc. Încă din străvechime omul a încercat să substituie călătoria cu mesajul trimis sau transmis, înțelegând că de cele mai multe ori e suficientă transferarea printr-un mod, un curierat, a semnificației pe care o reprezintă călătoria sa. Aceasta se făcea prin transferul poștal al informațiilor sau al valorilor. Telefonia a redus substanțial nevoia călătoriei propriuzise, conversațiile pe Internet vor micșora și mai mult această nevoie, deoarece se transferă acum semnificația din ce în ce mai complet, alături de voce și mesaj se transferă acum și imagini în direct.
- Comerțul, se definește prin chiar faptul de a schimba poziția unor obiecte, a căror listă e impresionantă, cuprinzând aprope tot, dacă nu cumva chiar tot ce există, din proprietatea vânzătorului în cea a cumpărătorului.
- Transporturile, secodează comerțul prin mișcarea efectivă a mărfurilor comercializate, acestea făcând turul lumii, operație efectivă de a schimba poziția acestora pe distanțe oricât de mari.
- Sporturile, jocurile sunt cele mai bune exemple, cele în care schimbarea poziției, fie a jucătorilor, fie a unor obiecte tipice, sunt transferate în semnificații, căci însăși ideea de joc înseamnă a schimba sistematic ceva. Nici un sport nu are o noimă, fără aplicarea acestor semnificații informaționale. Mingea, corpul uman, corpul adversarului sau cel propriu, cărțile de joc, piesele de șah, mașinile, animale, și multe altele, devin subiectul acestei schimbări de poziție.
- Jocurile pe computer și în rețea au făcut chiar o întorsătură, au revendicat obiectele și actiunile transformându-le pe acestea în semnificații și în simple imagini, care suferă schimbări pe baza unor reguli, creând semnificații pe care le capătă aceste pseudoacțiuni. De aici și marea lor priză, pentru că oferă în plan virtual tuturor participanților posibilitatea să intreprindă acțiuni ca: utilizarea armelor, conducerea unor armate în războaie, pilotarea unor rachete sau a unor mașini de curse, în aceleași condiții mentale pe care le are o persoană care chiar practică în realitatea fizică aceste acțiuni. Mimarea acestor acțiuni direct, în chiar miezul lor, adică asimilarea semnificațiilor care decurg din exercițiul lor practic, care în acest caz se desfășoară virtual, este suficientă pentru că de fapt și în realitate acesta este scopul urmărit, adică obținerea unei anume semnificații finale, cauzată de senzații sau de percepții mentale directe. Diferența esențială (și pericolul acestei abordări) între jocurile virtuale și realitatea fizică constă în ireversibilul realului și plata erorii în real prin consecință invitabilă, față de simpla informație a consecinței erorii în planul virtual.
- Dansul, este o formă perfectă de a amesteca în același timp cele două părți ale mesajului, mișcarea armonică, schimbarea poziției sau păstrarea acesteia și transferarea simultană a semnificației. Muzica, percuția, sau cântecul aliniat dansului, comprimă elementul informațional în cel al semnificatului.
- Împreunarea oamenilor (sexul), este un relevant exemplu despre o mișcare care pleacă de la o semnificație dorită și ajunge la o aceeași semnificație dar împlinită, primită pe baza senzorilor activați de schimbarea relativă a poziției celor două organe sexuale. Aici natura a creat direct, prin aceeași funcțiune, cele două ipostaze ale informației, o generare prin schimbare de poziție și o dezvoltare senzorială. Cred că împerechierea este cea mai ciudată și mai ultimă demonstrație a esenței lumii, aici este totul scurtat la maxim în lanțul: schimbare, schimbare de poziție (coit), semnificație (plăcere) și în final o nouă schimbare de poziție (adică transferul de spermatozoizi și migrația ovulului) și iarăși o semnificație finală, cea a concepției fătului.
- Actiunile armate, razboaiele, sunt cele mai ample acțiuni pe care le intreprind națiunile, sau coalițiile, în care transferul pozițional al unor obiecte, mașini, oameni, atinge paroxismul iar singura scuză și apoi obiectiv este certitudinarea unei informații semnificative: a obține victoria, adică a se accepta de comun acord, în final, o pace în care condițiile sunt avantajoase celui invingător și al căror text încape pe o singură pagină. Mișcarea nu numai pe câmpul de luptă dar chiar și mișcarea tristă, cea din viață spre moarte a eroilor, are un rezultat semnificant monosilabic : da-ul sau nu-ul regăsit în textul acordului de pace.

Exemplele pot continua, pentru că în fapt nu există act al omului sau al naturii care să conțină un alt rost în afara celui de a crea o schimbare de poziție semnificativă. Din păcate acest aspect nu este înțeles și nu este acceptat de către oameni. Oamenii sunt prin natura lor, formată de civilizația materială, convinși asupra întâietății acțiunilor lor, în fața semnificantului acestor acțiuni, adică în sensul invers al felului în care a fost constituită natura.

Chiar relația dintre om și natură este în fapt construită pe acest tip de dialog, în care omul păcălește componente active ale acesteia, prin crearea premiselor informaționale. De ce functionaza un motor cu bezină (cu ardere internă)? Pentru că omul așează informațional gazul rezultat prin ardere, cel care impinge pistoanele, între cele două surse de căldură, adică între două informații diferite, iar acesta cedează energia sa termică (chiar scânteia bujiei, nefiind altceva decat o informație temporală), așa cum omul așează albinele într-un stup creînd condiții semnificative în așa fel încât acestea adună mierea. Toată dirijarea naturii se face prin informații pe care omul le interpune în calea fluxurilor libere ce străbat spațiul natural sau sunt înmagazinate în acesta, și ca urmare a acestor false impulsuri sunt provocate procese naturale și în același timp pseudo-artificiale, însă folositoare lui.

În natură sistemele își produc mutații pe care noi le-am tradus aici ca schimbări de poziție ale punctelor unor structuri, numai ca urmare a unor demersuri informaționale foarte precise și tot așa, semnificațiile actelor naturii sunt imediat asimilate în structuri de informații, la fel de bine organizate.

Este ușor a observa în componentele vieții omului ce este acțiunea sau demersul său și de fapt în ce constă semnificația pe care o urmărește. Mai greu este să pătrundem în a explicita fenomenele naturii în acest mod. Omul este un exponent natural ușor interpretabil, la fel societatea și toate aspectele sociale, chiar istoria oamenilor, dar miezul naturii și ceea ce se petrece în adâncimea acesteia este ascuns omului. Nu este ascuns anume, premeditat, în sensul unor mistere sau al unei religii ce domină elemetele naturii, ci este o situație datorată simțurilor omului, suficiente doar sieși, precum și din cauza incluziunii intime a omului în mediul său, poziție ce nu îi permite să vadă în afară.

Ca și categorie filozofică, mișcarea se referă la toate procesele din Univers. Este impresionant de a privi această uriașă și nemărginită arie a mișcării din punctul de vedere al nevoii al acesteia de a transfera produsul oricărei mișcări în conținutul unei semnificații. Se pune întrebarea despre cine este receptorul informațional al acestei semnificații ? Este nevoie de un asemenea receptor ?

Atâta timp cât o particulă poate fi imaginată ca fiind de o natură materială sau chiar de o natură energetică, mișcarea pliată acesteia presupune o schimbare de poziție, respectiv o semnificație înaintea acestei schimbări și o semnificație rezultată acestei schimbări.

Ridicând ideea de mișcare în planul ideatic al semnificațiilor, pare firesc a se produce acest transfer dintr-o acțiune de natură energetică într-o schimbare a semnificației. Ceea ce este însă neintuibil în acest lanț, este relația naturală punctuală ce se realizează în fiecare punct al spațiului între aceste două componente ale mișcării.

Schimbarea poziției având ca rezultat o semnificație este în fapt o lege care cuprinde toată lumea moleculară, adică acea lume sau pătură structurală a materiei în care se gășește natura, recte ființa omului. Acestă lege a ,,mișcării semnificative”, cum am putea să o numim, este vizibilă la nivel molecular, dar pare ivită dinspre microcosmos.


Este această lege valabilă cuprinzător în natură? (adică și spre cele două extreme ale sale, spre foarte micul extrem și spre foarte marele extrem, Universul).

(text 2001)