Una dintre cărțile pe care fiecare cititor împătimit ar trebui să o aibă în bibliotecă este romanul „Þiganii, aurul și diamantele” (Samson Iancu, Ed. Singur, Târgoviște, 2011). Subiectul, întâlnit și la alți autori, este cel al înstrăinării, al părăsirii țării după 1989. Un șir lung și uneori tragic de evenimente pe care Samson Iancu le trăiește personal, vine să dubleze o amărăciune sesizată pe tot parcursul capitolelor: „Suport în tăcere elixirul otrăvitor al Occidentului!”, citim în deschiderea capitolului 28. Așa cum remarcă, în prefața volumului, Gabriel Þugulea, Samson Iancu este „un bun observator și în plus, știe să redea ceea ce vede!”.
Aventura plecării din țară este, după toate aparențele, una dintre cele mai originale, poate și datorită faptului că, pe tot parcursul cărții, apar cuvinte și expresii țigănești plasate spontan, ca și cum dialogurile ar decurge liber, neîncorsetate de notații artificiale.
Plecat din Craiova după revoluția din 1989 și ajuns, după multe peripeții, la Paris (unde și-a deschis un magazin de bijuterii), iată că Samson Iancu reeditează primul său roman autobiografic, afirmând: „Nu mă sperie furtuna, uraganul, șerpii veninoși, criminalii ascunși prin munți și case părăsite.”. Această încredere nu poate veni decât dintr-o fascinantă experiență de viață care, așa cum specifică autorul la final, va da naștere următorului volum, aflat în pregătire.
De-a lungul periplului său european, Samson Iancu s-a izbit de necruțătoarele prejudecăți care stau la baza rasismului și intoleranței, toate izvorâte din teamă și ignoranță contemporană. Depășind aceste obstacole, Samson Iancu este unul care a vrut să evidențieze ignoranța și teama.
Volumul a apărut exact cum l-a scris autorul, fără modificări și corecturi, tocmai pentru că astfel s-au păstrat autenticitatea și farmecul scrisului, abordându-se stilul direct, frust, fără sclipiciuri inutile. Vi-l recomand cu toată căldura. Pentru comenzi, contactați editura la e-mail: [email protected].