agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3351 .



civilizatia protezelor
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [musetel ]

2011-11-04  |     | 



Suntem mari, suntem mici, avem viitor?Suntem oameni dar ne purtam ca oamenii? Sau, este omul cu adevarat o valoare?
Undeva prin biblie cineva a scris ca omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. La o prima citire pare ca avem motiv de orgoliu.Vedeti, noi oamenii am fost creati avand ca model pe Dumnezeu. Nu stiu daca in cazul omului ontogenia repeta filogenia,dar daca nu banuim de gratuitate pe cel care a pus aceasta idee in cartea cartilor,atunci merita sa meditam la aceasta incercare de xeroxare a lui Dumnezeu in sirul nelimitat al individualitatilor umane.
Am sa plec de la un silogism:eu, Florin sunt om; omul este creat dupa chipul si asemnarea Domnului: deci eu Florin sunt dupa chipul si asemnarea Domnului.Daca am sa diger acest citat biblic ca pe un aperitiv, deci fara sa zabovesc asupra valorii lui nutritive, ci doar cu gandul ca aperitivul anunta ospatul serios, gasesc motive de orgoliu nemasurat, ba chiar de o irepresibila libertate.Pai daca la confectionarea mea, artizanul s-a luat dupa ceea ce i-a pozat, adica Dumnezeu, atunci nu cumva cuvine-mi-se va inchinare, adulare si mai ales lipsa de orice tagaduire a actelor mele? Sunt hindusi care afirma: "tam vam si "(scuze pentru posibila redare gresita)adica eu sunt Acela. Identitatea hindusa dintre zeul suprem si om e mai directa decat in religia crestina, dar sensul ramane cam acelasi, adica originea intru perfectiune a omului si a dumnezeului sau.Sa mergem mai departe si sa tragem concluzii. Daca sunt alezat dupa modelul divin absolut,atunci orice as face cu gandul ,cu fapta sau cuvantul nu poate fi gresit, pentru ca in triplele ipostaze sunt de inspiratie divina. Deci cum pot gresi si atunci cum pot fi tras la raspundere? Dar daca este asa, unde mai este diferenta dintre bine si rau, pentru ca unii isi pot da camasa de pe ei pentru aproapele iar altul ii poate lua aceluiasi aproape viata, dupa acelasi patern, ca functioneaza dupa un know how ireprosabil.Am fost bun pentru ca am model bun, sunt rau pentru ca asa imi este tiparul. Dar cum Dumnezeu nu este decat iubire si dreptate, sau este doar Binele, atunci orice as face, este in esenta bine, chiar daca ucid.Dar poate nu este asa si atunci cum rationam mai departe. Pai daca actele mele sunt actele mandatarului lui Dumnezeu,pentru ca in orice fac se oglindeste chipul si asemanarea Lui, ar trebui sa acceptam ca Dumnezeu nu este nici bun nici rau, ci El doar Este.Dar Dumnezeu fiind Absolut, deci nedeterminat, el nu poate fi ,deoarece ceea ce este se raporteaza la ceea ce nu poate fi, deci iarasi ne intoarcem la determinare, la finit, la margini, la limite si coaja. Il vedeti deci pe Dumnezeu ca pe o nuca?Daca Dumnezeu este Binele, logic este sa spun ca el nu este Raul. Dar ca sa am doua notiuni contrare, este musai sa le definesc, deci sa le limitez, sa le dau contur. Dar asa ceva nu merge, pentru ca se opune natura nedeterminata a Lui. Atunci cum ies din impas? Sa spun ca Dumnezeu nu este nici bun nici rau, ar insemna sa zic ca dumneazeu e complect paralel cu morala, este deci a-moral, ceea ce ar fi compatibil cu afirmatia ca Dumnezeu doar este. Dar mai sus logica imi spunea ca ceva ce este, este si ceva ce nu poate fi . Dar tot nu tine figura, pentru ca in cazul lui Dumnezeu antinomiile sunt imposibile.Ma bate gandul deci, ca in biblie este o eroare de afirmatie, si anume ca nu omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci invers, Dumnezeu este dupa chipul si asemanarea omului.Dar dragii mei, acceptand acest lucru, nemiloasa si amorala logica ne spune ca in acest caz omul este esentialmente paranoic. Reamintesc ca hindusii au fost mai radicali, afirmand ca eu sunt Acela. Recunoasteti modelul sau relatia matematica simpla: A=A?, adica daca eu sunt Acela, atunci e corect sa zic si ca Acela sunt eu. Or, proprietatile unuia apartin si proprietatilor simetricului sau totA. Bun, de aici rezulta extrem de simplu, ca intre mine si Dumnezeu exista un transfer continuu de substanta. O fi bine, o fi rau ce spun? De ce?Pai dragii mei, daca eu si Dumnezeu ne aflam intr-un proces continuu de translatie substantiala, nu e cumva firesc sa ajung la concluzia ca in masura in care Dumnezeu imi cedeaza mie perfectiune si vesnicie eu ii dau la schimb eroare si timp, bob masurat? Iata cum eu si Dumnezeu, suntem intr-un parteneriat de domeniul alienarii ca sa nu zic al psihiatriei.Fiecare ne credem celalalt si ne laudam sau ne acuzam de ceea ce nici unul nu e la originea actelor atribuite reciproc celuilalt.Omul care este bun, nu ii vine sa creada ca poate fi asa, iar Dumnezeu care raspunde de atatea cataclisme, da vina pe Om, ne crezand ca el este autorul tuturor faptelor omenesti abominabile.Iata dar cum ne aflam in plina patologie divina si umana,sau de transfer de personalitate.Am banuiala ca nu omul a muscat din mar ci insusi Dumnezeu. Sa va demonstrez. suntem in Eden la momentul T= o cand Adam si Eva, puri deci inconstienti nu deosebeau binele de rau, si de fapt nu deosebeau nimic de nimic. Se aflau deci intr-o comunitate si osmoza perfecta cu habitatul edenic.Neavand constiinta de sine, nu aveau deci nici nevoie de cuvinte. Asadar, cum comunica Dumnezeu cu cei doi primordiali, daca nu exista nici un fel de limbaj, nici uman nici bazic, nici de nici un fel. Pai ce putea sa ii comunice Dumnezeu lui Adam si Evei, daca acestia nu aveau nici o notiune in softul lor? Cum sa ii spui cuiva, nu manca din acel pom ca vei muri? Este aici un avertisment initial al raului, dar daca cei doi incepatori de fiinte habar nu aveau cu ce se serveste moartea, ce functie inhibitorie putea avea amenintarea Domnului? Il durea in frunza pe Adam sau pe Eva ca va muri din moment ce nu stia cate parale face moartea.Si atunci unde este fair play-ul Domnului care pretinde ca i-a avertizat pe cei doi nevinovati? Sa nu fi stiut Dumnezeu ca semnalul de alarma pe care l-a tras cu privire la limitele dietei primilor nostri genitori e doar de oha? Dragii mei, nu e o gluma ieftina sa stabilim modul cum putea comunica practic Dumnezeu cu primii oameni cand nu exista limbaj pentru bunul motiv ca nu era necesar.Dar daca Dumnezeu nu a apelat la undele hertziene pentru a emite avertismentul biblic,atunci ajungem la concluzia ca Domnul a folosit biocampul, telepatia sau alt mijloc misterios care excludea piedicile puse de spatiul necesarmente existent intre emitator si receptor.Mai acceptabil in aceasta analiza mi se pare sa credem ca transferul informational s-a petrecut altfel.Adam si Eva, puri in modul cel mai clar cu putinta erau inapti congenital sa prinda atentionarea, pentru ca erau nu numai una cu Edenul ca biotop divin, ci erau una cu Dumnezeu, erau in insusi fiinta Domnului.Asta poate explica si inocenta initiala nesfarsita a celor doi pentru ce ei erau cufundati in lichidul amniotic al eticii divine, adica in chiar fiinta lui Dumnezeu. Acum lucrurile se limpezesc. Cei doi primi, fiind in duhul lui Dumnezeu,nu se aflau intr-o relatie telefonica cu acesta, nici chiar telepatica.Nu, pentru ca Dumnezeu isi vorbea siesi intr-un mod original, in sensul ca isi imagina in Sinele sau pe cei doi.In aceeasi masura in care Dumnezeu si-i imagina pe cei doi si cei doi deja si-l imaginau pe Dumnezeu.Dumnezeu incepea sa sufere de o dedublare a personalitatii. In Dumnezeu se producea un fel de meioza( sau mitoza) spirituala( care a dus pana la urma la Sfanta treime). El simtea ca este in pericol de a-si pierde absoluta indivizibilitate,ca in el era inevitabil Big Bangul, ruperea, faramitarea. Solutia gasita de Dumnezeu, este de o frumusete magnifica, deoarece el a apelat la principiul indeterminarii al lui Heissenberg si a creat 0mul ca pe o particula care se va misca si evolua indetereminat. Astfel, oricine studiaza evolutia acestui tandem Dumnezeu-om, va putea stabili, conform legii indeterminarii, unde este omul la un moment dat dar fara sa poata preciza unde este Dumnezeu, precum si invers: va putea zice unde este Dumnezeu dar nu unde este omul.Vedeti dar, ca Biblia nu minte totusi, pentru ca omul daca este dupa chipul lui Dumnezeu nu este totusi asemenea lui. ci doar asemanator, deci aproximativ, dar cand este asemanator Lui nu este insusi chipul Domnului.Dar asa cum astrofizicienii au stabilit ca in univers se produce fuga galaxiilor, asa cum divulga efectul Dopler, tot asa in plan spiritual Dumnezeu dedublat se indeparteaza de sine insusi, adica de om, care la randul lui se indeparteaza de dublura sa, Dumnezeu, pentru ca in Tatal nostru, se afirma ca ceea ce este valabil in cer asa este si pe pamant. Dedublarea lui Dumnezeu va tine cat va tine si expansiunea universului. Dar pe cat se poate vorbi de dedublarea lui Dumnezeu, pe atata masura se poate vorbi de dedublarea omului. Pe masura insa ce Dumnezeu isi termina combustia galactica tinzand catre efemer, tot asa omul care goneste in directie opusa isi doreste eternitatea. Aceasta respingere reciproca se pare ca se va sfarsi intr-o omogenitate fotonica, cand nemafiind deci diferente, omul se va resorbi in Dumnezeu si dumnezeu in Om. Datorita departarii crescande dintre om si Dumnezeu, omul nu mai distinge bine chipul Acestuia, astfel incat nemultumit s-a apucat sa isi confectioneze costumul de demiurg, creand tot mai multe proteze, pentru a suplini partea de dumnezeu amputata.Prima lui proteza a fost primul cutit de silex sau prima bata. Cu cat dublurile fug mai tarte una de alta, cu atat spatiul care le desparte se umple de proteze, adica de civilizatie. Se pare ca de aceea mirosul de pucioasa devine tot mai pregnant.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!