Este un semn pilduitor versul lui Horațiu: „Am ridicat mai tare ca bronzul monument !” Bronzul din care e alcătuită statuia lui Roman I Mușat din municipiul Roman, acțiune „hard” la care a contribuit și inginerul-scriitor Mihai Horga, prin turnarea în formă a creației sculptorului local Florin Zaharescu, se conservă cel mai bine printr-un act „soft”, cel al scriiturii.
„Clepsidra vieții” (2009), „Trecător… pe zebra vieții” (2010) și „Gânduri pe litere” (2011) sunt scriituri pe care Mihai Horga le-a scos la Editura „Miron Costin” din Roman. Prima carte, de poezii, este dedicată familiei autorului, susținătorilor și colegilor din metalurgia românească; a doua, de poezii și cu mici proze gnomice în finalul plachetei (realizate conform unei teze intime de autor, ri(t)mate: „Cuget, deci scriu...”, n.n.), „se dorește a fi un martor al trecerii mele prin viața aceasta frumoasă și irepetabilă.”(Din „Cuvânt înainte”, al autorului); iar a treia, de „Cugetări – concluzii… Constatări – iluzii…”, este scrisă în memoria surorilor sale, Virginia și Georgeta. Toate trei cărțile sunt însoțite de postfețe, semnate de octogenarul eseist romașcan Gh. A.M. Ciobanu, care, precum voievodul mușatin de mai sus, are bustul creat de Florin Zaharescu și expus la Muzeul de Artă din municipiul pe care nu l-a părăsit niciodată cu domiciliul.
În cadrul esteticii cotidiene, ca domeniu al esteticii generale, care abordează modalitatea de afirmare a esteticului în afara artei, cum ar fi: sfera locului de muncă, a locuinței și familiei, a arhitecturii și urbanismului, a relațiilor sociale etc., unde oamenii își desfășoara în mod concret activitatea, se pot plasa ideoafectiv și cele trei cărți citate mai sus. Mihai Horga, exprimă prin creația sa reismul lui Tadeusz Kotarbinski. Potrivit reismului, lucrurile concrete, materiale alcătuiesc substratul ultim al lumii. Reist, concret sau somatic spus, predicatele, atributele abstracte, autorul le transferă direct la denumiri nemijlocit referențiale, reducând autonomia metaforei specifice unui act al creației ideal-artistice la actul eficient, praxiologic. E sugestivă astfel contemplarea mâinii din „Mâna”, regăsite în volumul „Trecător… pe zebra vieții”, ce ne amintește de poezia „Să ți-o sărut” de Tudor Arghezi. Mihai Horga încearcă și el un elogiu adus mânii ca atribut de fond al realizărilor practice: „Îmi privesc mâna…/ Minunată creație! (…) / (Dacă degetul mare / Este opozabil / Celor patru / Admit că / Face cât patru…) / Dar cred că natura / (Sau Creatorul) / Nu a greșit măsura / Nici în plus, / Nici în minus (…).” Cele spuse de Gh. A. M. Ciobanu în „Postfață” la „Trecător… pe zebra vieții”, par a întări aserțiunea noastră: „O zebră proaspăt vopsită, trasată cu linearitatea - fără șovăire – a unei atitudini oneste și a răspunderii cetățenești contemporane, o zebră care, la capetele ei, nu sunt semafoare electronice, ci întruchipările «pe șleau» ale bunului simț. Autorul, în carte, e același cu cel de acasă, de pe stradă sau dintre semenii săi, aflat mereu «la cea mai înaltă tensiune», fie în situații de «pro», fie de «halal».”
Meditând la dualitatea reversibilă poet-inginer – inginer-poet, distingem o superpoziție empatică, etalată de Mihai Horga pe ultima copertă a volumului „Clepsidra vieții”: „Nu sunt poet, nici nu cutez / În stihuri / Vorbele-mi așez / Sunt metalurg, frământ metalul, / A-l modela / Mi-e idealul… Topesc idei în creuzete / Născând / Scântei incandescente… Învăț cum / Să păstrez măsura / Iubirii pentru poezie / Ca și / Pentru metalurgie !” Pasiunea pentru poezie, autorul a preluat-o pe linie maternă: „Scrisoarea mamei”, din primul volum de versuri, compilată în original pe două pagini din volumul „Clepsidra vieții”, pare a ne confirma aserțiunea. Aidoma mamei sale, autorul păstrează filonul idealului clasic al omului, regăsit ca „mens sana in corpore sano”, fiindcă în perspectiva existenței umane consideră că ceea ce este „clasic” e și „sănătos”. Din această tipologie umană emerge, în concepția lui Mihai Horga, un bun specialist, cizelat în școală, care poate fi și creator nu doar executant. Scriitorul e considerat a nu fi format de vreo școală sau cenaclu, ci de către cititor, după cum reiese din afirmația sa imperativă la litera „S”, „SCRIITOR”, din volumul „Gânduri pe litere”.
Septuagenarul Mihai Horga e un specialist împlinit în metalurgie, iar în creația literară e stabilit la „dulcele stil clasic”, pentru liniștea pe care acest acces crede că i-l conferă. De aceea scriitura lui este pe înțelesul tuturor, cu toate că judecățile de gust de la Măria Sa, Cititorul, rămân împărțite. El este mulțumit de ceea ce a realizat hic et nunc, ca împlinire a idealului său de viață reistă: „Am dat orașului Roman statuia lui Roman I Mușat și trei cărți.”