a salvat Miorița! Pe 24 ianuarie, în loc să împart cu ceilalți, după modelul american, curcanul recunoștinței am privit la televizor și cele văzute mi-au reîntărit convingerea că, deși suntem în UE și NATO, am rămas același popor mioritic.
Mă tot întrebam de ce drapelul nostru este tri-color. Poate pentru că fiecare dintre culorile, roșu, galben, albastru desemnează una dintre marile noastre provincii istorice. Tricolorul semnifică însăși Marea Unire a lor. Dacă ar fi să mă iau după locul în care ne-a fost decupat drapelul în acel Decembrie ’89 aș zice că galbenul e culoarea Ardealului. Roșul ar putea să fie al Moldovei, pentru că e mai înspre soare răsare iar albastrul ar semnifica Muntenia, care e mai către Dunăre și Mare. Pentru că albastrul e speranța aici s-a ales capitala unde, în lipsa lui Bucur Ciobanul, și-a așezat stâna baciul portocaliu.
În ziua “micii unirii” am admirat cum jucau la Iași în hora frăției culorile galbenă și roșie. Și nu știu de ce mi-am amintit așa, deodată, de ancestrala noastră baladă. Urmăream, plin de amărăciune, cum tocmai în ziua asta atât de densă în încărcătură sufletească roșul și cu galbenul se lăudau cum, încă de anul trecut, au pus la cale cum să mi-l “omoare” pe portocaliu pentru a-i lua în stăpânire, de astă dată turma, răpindu-i scaunul cotrocenean. Să te mai miri că ni l-am împușcat pe primul președinte exact în ziua de Crăciun! La rândul său baciul, probabil pentru că uitase mitul... Albastru de furie, și-a pus un nou ministru de externe, mai ortoman, care să le strice planurile. Și le-a adresat un suav avertisment, sugerând că știe el ce știe...
Miorița nu ne spune cum s-au terminat, până la urmă, lucrurile. Sunt însă convins că unirea din Tricolor, mai devreme ori mai târziu, îi pedepsește pe cei care atentează la ea. De pildă, galbenul și roșu ar fi știind oare că prin unirea lor dau portocaliu?
De aia, te pomenești, zicea bătrânul ăla în Piață că “toți o apă și-un pământ”! Noroc cu viforul altfel, cine știe, balada ar fi avut încheiere.