Singurul lucru care întregește societatea modernă intr-o uniune unanimă, incontestabilă de orice individualitate conștientă este reprezentat de valorile materialiste, mundane. Vectorii standardizați ai valorilor sunt stabiliți și recunoscuți în mod natural de colectiv. Din colectiv se desprind indivizii. Un individ. Modul de funcționare al individului este intr-o constantă mișcare contradictorie. Opresiunea îi repugnă în timp ce calitatea de opresor îi devine ideal. Puterea apare ca un concept animalic, consimțit și acceptat în formă sa cea mai primitivă de către mase. Intensitatea puterii este invers proporțională cu energia investită de ființă, pentru a obține lucrurile pe care și le dorește. Dumnezeu există pentru folosul exclusiv al individului. Ideea de Credință apare ca un concept schizoid, de autosugestionare. știința este imperfectă și implicit incapabilă pentru a descrie Universul în mod real, în modul infinit; inabilă pentru a crea o replică monolitică funcțională absolută, perfectă a realității reale, o replică explicită, naturală în mod omogen și natural, cu o aplicabilitate practică optimizată până la valențe universale. Cu toții știm că materialismul sprinten și multicolor al zilelor noastre este o iluzie mizerabilă; o ajutorare pentru individualitatea sistemului, o ajutorare direcționată de sistem înspre individ pentru a-l mișca, a-l activa, a-l motiva, înspre o prospectivă previzibilă, o mutilare consimțită. Cum arată un individ mutilat? Un individ mutilat este acela care ajunge să descopere că însușirile sale sunt văzute ca fiind incongruente/ neprofitabile cu Aspiratorul-Profano-Corupt configurat în completitudine de sistemele suprapuse pe societățile moderne, fie ele totalitare sau mai puțin… Societăți care denaturează viața membrilor ei, sufocându-i pe aceștia prin mijloacele sale directe sau indirecte până la supunere și uitare totală. ,,Douăsprezece voci urlau furioase și toate erau la fel. Ce se petrecuse cu fețele porcilor nu mai era de-acum o dilemă. Ființele de afară își mutau privirile de la porc la om și de la om la porc și din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care.’’
Aceasta este, după părerea mea, platforma inspiratoare reală de la care pornește George Orwell în Ferma Animalelor. în opinia mea, în acest roman, autorul configurează cu ajutorul simbolisticii fabulei, intr-un mod impresionant de plăcut și de sugestiv, convertirea naturală continuă a sistemelor socialo-politico-economice, șlefuind diferențele dintre societățile totalitare și societatea utopică democratică care, cu timpul, tind să se estompeze dinspre distincție înspre extincție.
Lucrul care m-a impresionat la această carte în mod deosebit este puterea ilarității și a sugestiei alegoriei, autorul reușind să surprindă elemente componente complexe prin simboluri plastice personificatoare simple, surprinzător de atractive și amuzante. Pentru mine, importanța acestei creații vine din specificul ei. Un specific exclusiv, o demonstrație de inteligență morală satirizantă cuprinzătoare până la înțelegerea fundamentală a lucrurilor, o expresie a principiilor opozante ale autorului în fața absurdităților și ironiilor maligne artificiale, născute din gestionarea lacomă a puterii.
Care e utilitatea cărții? Sunt eu mai câștigat după ce am citit-o? Da, sunt. Ferma Animalelor reprezintă schița unei lumi fabuloase, virtuale, machetă a realității reale vitrege, care apare, aici, sub o formă senină și pozitivă . O adevărată intruziune în lumea strictă, intimidantă, îngrăditoare a sistemelor totalitare, privită dintr-un punct pozitiv. Din acest motiv, consider că Ferma Animalelor poate fi luată ca și o lecție deschisă și revoluționară a unei perspective expansive intr-un context limitat și degradant.
Concluzia mea este că lecturarea Fermei Animalelor de George Orwell a fost o bucurie, o experiență binevenită prin care am intrat intr-o dimensiune intrigantă, aparte a lucrurilor. O dimensiune în care imnul ar fi putut rămâne : ,,Câmpurile Angliei vor luci-n senin/Apele ei vor fi mai curate/ și vânturile vor adia mai lin/ în ziua când fi-va libertate. ’’, pentru totdeauna, dacă libertatea indivizilor ar fi venit sub forma armoniei și a înțelegerii solidare, în detrimentul libertății bazate pe competiția lacomă egoistă și machiavelică.
Jean Paul Sartre parafrazat, spunea că și-ar fi dorit să aibă cuvintele sale proprii pentru a nu fi nevoit să se uziteze de cuvintele altora, care au zăcut în alte conștiințe. Eu personal consider că dacă George Orwell s-ar fi folosit de cuvintele proprii în Ferma Animalelor aș fi înțeles.