Poate nu știați dar noi românii, orcât vi s-ar părea de fabulos, am participat la întemeierea ( independența) Americii ( a se înțelege SUA). Nu cu cerșetori, cum “ocupăm” astăzi Europa, ci printr-un general care a condus la victorie mii de luptători. Numele lui era și a intrat în istorie drept generalul Pomuț! Fie și numai simbolic suntem părtași la nașterea acestui prunc din care a crescut statuia libertății. Din păcate libertatea are o statuie, dar nici până astăzi nu i s-a găsit o definiție unanim acceptată.
Nu știm ce e iubirea, nu știm ce e cinstea, nu știm ce e cultura, nu știm ce e democrația, nu știm ce e progresul, nu știm ce e umanismul dar ne războim în numele lor. Cu umilință mă întreb câte alte nații, cu mari pretenții, au avut o asemenea contribuție? Cu aceeași umilință vă amintesc că numele diviziei care păzea Kremlinul era “Dimitrie Cantemir” și multă vreme a fost formată majoritar din români basarabeni. Culmea, noi ocupații păzeam ocupantul! Studiind istoria evenimentului anterior amintit descoperiți că, chiar și generalii americani pot fi numărați pe mai multe degete. E greu de spus, după standardele de azi, cât de americani erau ei atunci când SUA încă nu deținea sediul ONU. Ne putem deci lăuda că, măcar la modul simbolic, noi românii, am participat la întemeierea actualului stăpân al planetei.
Câți americani au făcut fie și numai atât pentru Romania? O să ni se pomenească despre președintele Wilson și Trianon, dar eu continuu să cred că au făcut-o doar pentru ei. Romania Mare era mult mai mare decât cea pentru care le facem sluji și le sărutăm mâinile zilnic! Dacă Nadia Comăneci nu era și nu năștea un american, câți americani ar fi știut de existența românilor? Poate doar fiii celor doborâți deasupra Bucureștiului și Ploieștiului în ultima confruntare planetară pe care noi, astăzi, din inamicii de ieri îi proclamăm eroi ai eliberării noastre. Pe cei uciși de către ei nimeni nu îi întreabă ce părere au. Dar asta e istoria! Cam la fel ca percepția despre generalul Pacepa!
Dacă s-ar împărți independența SUA la numarul de generali care au facut-o, noi românii, am putea revendica o uriașă cotă (fie măcar înălțime) din acel măreț act istoric. Care ministru de externe român le-o fi aminit americanilor acest lucru? Măcar atât să știe, că nu le suntem datori! Și să nu ne mai trimită Fondul Monetar să ne încaseze dobânzi pe ce le-am dăruit atunci, dar mai ales pe ce iau ei aproape cu japca în prezent.
A fost și încă mai e timpul generalilor. Nimic încă nu e nou sub soare. În vremi trecute un comisar sovietic bătea, la București, cu pumnul în masă, iar un altul ( generalul Clark) consilierul prim ministrului Ponta, suspectat ca și partidul său de înclinații promoscovite, dă mai deunăzi o lovitură de stat perfect “parlamentară”. De dragul nostru? Deșteaptă-te române! Dacă nu poți, măcar dormi în continuare dar nu mai aplauda!