agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-09 | | Cred ca de departe cel mai proaspat si mai reusit simbol al crestinismului este Cina cea de taina sau Cina Domnului. In special partea a doua din cele trei acte ale dramei neinchieate: pregatirea, cina, demascarea tradatorului. In cazul ultimului act Leonardo da Vinci e aproape specialist. Imaginati-va pictura! Toti discipolii asezati fiecare pe scaunelul lui, deoaparte si de alta a lui Iisus Christos, la o masa cu fata (la propriu), tip occidentala de doisprezece persoane, cu patru sau sase picioare intr-un living incapator luminat natural prin medierea a trei geamuri generoase (de aici aprecierea aproape). Realitatea e ca au stat pe jos, sprijiniti intr-un cot. In fine. Cu exceptia unuia singur (Ioan?), toti gesticuleaza. Rumoarea e peste tot. Putini stiu ca scena e surprinsa de artist chiar in momentul in care Iisus Christos le spune ca unul din ei il va trada. Cu geniul sau notoriu, maestrul reda efectul pe care aceasta veste socanta li-l produce, starile sufletesti atat de diferite pe care le provoaca vestea tradarii. Surprinza. Indignare. Furie. Teama. Melancolie. Frica. Neinteles. Mahnire. Restul sunt asocieri de stari. Intr-o incercare reusita, Leonardo da Vinci demasca tradatorul. Si pentru a exclude orice dubiu il infiereaza nu cu una, nici cu doua, ci cu trei detalii. Toti trebuie sa afle cine e tradatorul! Maestrul ii varsa intentionat paharul cu vinul pascal, ii pune punga cu arginti in mana si un cutit la spate. Ceea ce ma interesesaza este miezul scenei. Cina. Ce este o cina, stiti cu siguranta. Dar ce stiti despre ultima Cina a Sfantului respins? Ce mesaj inatacabil transmite aceasta scena a Cinei Domnului? Comunica miracolul unirii dumnezeiesti dintre temperamente si caractere esentialmente diferite. O cina cu fii ai tunetului. O alta cu Pavel si Barnaba. O alta cu Marcu si Pavel. O alta cu mine si tine. Insa toate si cu El. O masa de seara linistita, in care nici unul nu mai vrea sa isi tipe complexa unicitate, nici talentele - fie ele native sau academice sau imaginate. O seara linistita cu o masa simpla in care doar Invitatul si atmosfera conteaza. Cina Domnului trasmite ca omul nu mai este singur. Ca Cineva acolo sus il iubeste intr-atat incat se coboara pentru a cina cu el. Si astfel il inalta. Exact cum intuia Atanasie cel Mare: „Scopul mantuirii trebuie sa fie indumnezeirea omului. Dumnezeu s-a facut om, pentru ca omul sa devina Dumnezeu.” Nu in esenta, evident. Ci in trasaturile morale. ... De ce majoritatea bisericilor crestine ofera Cina Domnului la pranz? De ce impartasania ecleziastica respecta cu sfintenie toate detaliile originare, mai putin cele cu privire la reperul orar? Nu din rea intentie, de buna seama; nici ca sa strice simbolul. Bisercile de astazi sunt eminamente diurne. Putine se organizeaza pentru momentele de seara. Imagine? Comoditate? Alte ratiuni? La masa Domnului fiind deja, haidem sa consideram seara timpul cand toti pot fi la masa. Chiar si la pranz. Dar haidem sa nu uitam nici care e modelul; modelul e cina, nu pranzul; sa nu facem regula din exceptii. Iar daca e cazul, sa fim mai catolici decat papa! Cina Domnului e preludiul la viata fara de moarte, cand nu va mai fi niciodata seara. Si unde – peste zi – nu vom fi niciodata singuri. Si cum lumina nu exista de la sine (doar nu credeti ca soarele degaja lumina proprie), Iisus va fi ceea ce a invatat 33 de ani: Lumina Lumii. Iisus Christos ne vrea zilnic cu El la masa. Nu din an in Paste. Nici trimestrial. Iar daca – din considerente pur administrative – bisercile nu pot organiza zilnic asemenea momente, n-ar fi rau sa adaugam meselor noastre un scaun si un tacam. Ar fi o recunoastere a faptului ca – indiferent ce ne imaginam noi – tot Iisus ne serveste masa. Ca pe vremuri. Si nu vom proceda astfel ca sa-i aducem aminte ca trebuie sa fie „Dumnezeu cu noi”, ci ca sa nu uitam noi aceasta realitate. Da. Cina Domnului inseamna ca niciodata nu mai suntem singuri! Niciunde! Aviz celor din formatia Spin. Si fanilor. Poate ca, dupa lecturarea acestui articol, vor canta Nimeni pe drum pe alt refern: ... Cineva e pe drum Cineva e acum Cineva e pe strada Sa vada ce simt acum... Caci intr-o asemenea atmosfera de intima cina si spinul va fi inflorit! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate