A doua din ciclul celor trei zile de mare sărbătoare ale noului an, Boboteaza este în primul rând o sărbătoare creștină, dar care iese în evidență numai prin referirea constantă la păgânismul perioadei din care face parte. Reprezintă și ea momentul încheierii sărbătorilor de iarnă (aici poate fi încadrată și petrecerea rituală a Iordanului), mai bine zis, lustrația prin apă, purificarea generală ce urmează în urma alungării tuturor forțelor ostile, malefice, care și-au făcut de cap în perioada sărbătorilor de iarnă. De aceea, se spune, acesta este momentul când dispar de pe fața pământului (temporar, evident), diavolii, strigoii, asociați uneori cu dezlănțuirile furtunoase ale viscolelor iernii, marcând o trecere timidă către celălalt anotimp. Își fac simțită prezența binefăcătoare lupii (care numai până la Bobotează pot să facă rău oamenilor), apărând de astă dată ca instrumente punitive divine, îndreptate împotriva demonilor sau a oamenilor. Într-un fel, putem spune că intrăm neoficial în noul sezon al Lupului, a cărui prezență se va face în curând simțită din ce în ce mai pregnant, în timpul Filipilor de iarnă. Valențele purificatoare ale apei sfințite în această zi se extind și asupra gospodăriei: apa de râu, agheasma etc. poate alunga moroii, puricii, șerpii, lupii, bolile, dar poate stimula recoltele. În această zi, ca și în celelalte sărbători mari ale calendarului popular, sunt concentrate la scară mică toate aspectele semnificative ale vieții țăranului, în care cuvintele-cheie erau a stimula și a proteja. Iordănitul reprezintă varianta instituționalizată a acestor practici de propițiere, care nu se limitează doar la un simplu colind adresat celor ce poartă numele sfântului, ci tuturor membrilor comunității, care primesc astfel partea cuvenită de protecție sau de binecuvântare.
Un alt aspect important al acestei sărbători, bazat pe aceeași imagine, de hotar, graniță temporală între două anotimpuri (a se vedea, din nou, momentul intitulat „deschiderea cerurilor“), este susținut de numeroase credințe populare din domeniul meteorologiei: previziunile se bazează tocmai pe existența acestui moment de cotitură, pe întoarcerea către anotimpul călduros. În acest sens trebuie interpretat și obiceiul Ardeasca – parte componentă a unor ritualuri magice de „susținere“ a soarelui pe drumul spre vară (așa cum se regăsesc, în număr mult mai mare, în ceremonialul Lăsatului de Sec).

Tradiții:
- Se trag focuri de pușcă și de pistoale, la biserică, când ies preoții cu crucea spre a face agheasmă, zicând că picioarele Mântuitorului au fost pe acea lespede ce se află în apa Iordanului, pe care era făcut zapisul de greșeala lui Adam. Și când a călcat Mântuitorul pe ea, a pocnit și a huit, cum huiesc puștile acum la noi (Mușlea-Bârlea, p. 343).
- Diavolii, când s-a botezat Domnul Christos, au venit câtă frunză și iarbă, trăsnind și pocnind pe apa Iordanului, că se auzea cine știe de unde huitul, să nu lese să se boteze Dumnezeu. Dar Dumnezeu a poruncit la preoți să citească și să sfințească apa, și când au început oamenii a împușca și-a striga Chiraleisa, gheața s-a rupt sub diavoli și cu toții au căzut în apă și s-au înecat; de aceea amu nu sunt așa de mulți, s-a curățit lumea de dânșii. Pe cei cari au mai rămas îi omoară Sf. Ilie cu tunul, dar ei la om n-au ce căta (Niculiță-Voronca, II, p. 251).
- Strigoii numai până la Bobotează umblă. Atunci când preotul strigă chiraleisa!, toate răutățile: lupi, strigoi, draci, toate pier și e anul curat iar până la Sfântul Andrei („Ion Creangă“, an VII, nr. 2, 1912, p. 54). Se crede că lupii dau asupra oamenilor numai până la Bobotează, de atunci însă încep să nu mai fie periculoși pentru oameni (Gorovei, 1995, p. 127).
- Din momentul când au sfințit preoții apa, toate apele, atât cele curgătoare, cât și cele stătătoare, atât izvoarele cât și fântânile rămân sfințite, după unii, în decurs de două săptămâni, după alții, chiar șase săptămâni. Deci ori din ce apă curgătoare vei lua apă în ziua de Bobotează, o poți folosi peste tot anul ca agheasmă, căci în această zi toate apele sunt sfințite (Marian, 1994, I, p. 152).
- După Bobotează nu se spală cămășile două săptămâni, pentru că apele-s sfințite (Niculiță-Voronca, II, p. 150).

Obiceiuri:
- Iordănitul – colindul cu Iordanul.
Încă din seara de 6 spre 7 ianuarie se strâng mai mulți inși la o cârciumă și acolo mănâncă și petrec seara. Unul din tineri, și anume capul, care pe alocuri poartă numele de popă, duce căldărușa cu agheasmă, în care-și strâng banii, iar ajutoarele căpeteniei poartă unul pămătuful sau motocolul de busuioc cu care iordănesc pe oameni, și un altul – mai mulți chiar, dacă satul e mare – poartă o țepușă de lemn, pe care au a strânge carne. Astfel umblă ei apoi noaptea sau dimineața prin sate cântând Iordanul, adică același cuvinte pe care le cântă și preotul în ajunul Bobotezei. Intrând în casă, iordănitorii iordănesc, adică stropesc, mai întâi pe toți membrii familiei, cu apă sfințită pe cap, iar după aceea, luându-i pe toți de-a rândul în brațe, îi ridică în sus de trei ori. În unele locuri stăpânul casei, dacă se simte puternic, cere căpeteniei să i se aducă un iordănitor a se lupta cu el. Luptându-te cu iordănitorii te întărești, dobândești putere, căci luptătorul iordănitor în timpul luptei este ajutat de Sf. Ioan și acesta dă în urmă putere și celui care s-a luptat cu iordănitorii. Pe Ioni și Ioane, dacă-i prind iordănitorii, îi duc cu puterea la gârlă sau la fântână ca să-I scalde, și nu-i iartă decât în cazul când le dăruiesc ceva. În alte părți se adună în această zi băieții și fetele anume la fântâni, unde se udă apoi unii pe alții cu apă, zicând că se iordănesc, sau toarnă cu ciutura apă în cap celor care vin la fântână după apă (Marian,1994, I, pp. 166, 167).
- Încurcarea cailor:
De la biserică, alegându-se ce mai buni cai, ies la marginea satului și se iau la întrecere. În felul acesta își cunosc și caii de fugaci sau leneși (Mușlea-Bârlea, p. 344). În Mehedinți, de Bobotează odinioară se „încurau“ caii. Câțiva tineri călare, având în mână un steag, mergeau pe la casele oamenilor, botezând steagul cu apa din fântână. După ce stropesc casa cu apă și aruncă tămâie pe acoperiș, rostesc o urare de belșug și prosperitate:
Cum aruncăm apa,
Așa să fie holda bogată
(Chicet-1, p. 28).
- Pentru bunul mers al vieții și al treburilor:
Pentru ca să nu te prindă frigurile, durerile de cap, de piept și de stomac, e bine ca la Bobotează, când se afundă steagul în râu, să te speli în acel moment cu apă de râu, căci tot anul ești sănătos (Gorovei, 1995, p. 10).
Oamenii merg la fântână și-și toarnă apă pe cap, ceea ce se numește iordăneală, ca să fie apărați de friguri și alte boale (Mușlea-Bârlea, p. 343).
Se scaldă femei și bărbați în burduf (copcă), crezând că nu-i vor mai prinde frigurile peste an (Mușlea-Bârlea, p. 345).
În ziua de Bobotează să botezi cu agheasmă sămânța ce trebuie să o semeni (Gorovei, 1995, p. 209).
Femeile fac o turtă de cenușă frământată cu agheasmă și o păstrează pentru tot anul, spre a sfinți cu ea vasele care s-ar întâmpla să se spurce în cursul anului (Mușlea-Bârlea, p. 344).
În ziua de Bobotează, unii oameni iau grâu fiert și-l aruncă în pod, zicând: „Să dea Dumnezeu să crească grâul așa de mare ca până în pod“ (Candrea, 1999, p. 301).
Când vine popa cu căldărușa la Bobotează, să faci două pâini, una mai mare și alta mai mică, și să le bagi în țest. După ce s-au copt, pe a mai mică o oprești, ca s-o dai la vite, s-o mănânce, iar pe a mare s-o dai popii (Gorovei, 1995, p. 256).
În ziua de Bobotează, la vale sau la râu, împrăștie popa cu busuiocul pețitorii în toate părțile. De aici înainte se încep apoi pețitele, adică merg feciorii pe la fete să le vadă și să le ceară în căsătorie (Mușlea-Bârlea, p. 342).
Cine la Bobotează își vâră pușca în apă, va trage mult vânat la ea (Gorovei, 1995, p. 203).

Oracular:
La Bobotează se deschide cerul și îngerul păzitor îi spune celui de însurat sau celei de măritat încotro îi va fi norocul. Dacă în ziua de Bobotează, dimineața, înainte de sfințirea apei, un flăcău sau o fată alunecă și cade, se crede că respectivul sau respective se va însura sau mărita în acel an. Alții, din contra, cred că cine cade în ziua de Bobotează, până la anul moare. Dacă o fată vede mai întâi și întâi, printre flăcăii ce se duc sau se întorc de la sfințirea apei, pe unul călare pe un cal alb, e semn că se va mărita în câșlegile acelea sau în anul acela (Marian, 1994, I, pp. 144, 152).

Despre vreme:
Dacă pământul va fi îmbrăcat în promoroacă, are să fie belșug și sănătate (Mușlea-Bârlea, 344).
Din care parte abură sau bate vântul în ziua de Bobotează, în acea parte se culcă grâul în anul curent (Marian, 1994, I, p. 144).
Până la Bobotează căldura-i pe văi și frigul pe dealuri, iar de la Bobotează frigul se scoboară la văi și căldura se urcă la dealuri (Marian, 1994, I, p. 145).
Dacă în ziua de Bobotează va fi vreme frumoasă, va fi un an îmbelșugat (Gorovei, 1995, p. 19).
Dacă în ziua de Bobotează va bate crivățul, vor fi roade la bucate (Gorovei, 1995, p. 64).
Dacă vremea la Bobotează este geroasă, după ieșirea cu Iordanul se va muia; dacă vremea a fost moloșagă, se va înăspri (Gorovei, 1995, p. 268).
Pân-la Bobotează e dricul iernii, de la Bobotează crapă gerul și iarna e pe ducă (Niculiță-Voronca, II, p. 252).
Ploaie ori moină în ziua de Bobotează, scumpete mare (CRP, 1944, p. 6).
Dacă plouă la Bobotează – va fi iarnă lungă, iar dacă e vreme frumoasă – va fi o vară frumoasă; dacă însă va picura streașina, atunci să grijești ogrinjii, că iarna va fi lungă încă și grea. Dacă e frig și cerul limpede, va fi primăvară timpurie și frumoasă. Dacă va ploua, primavera va fi târzie și slabă. Dacă sunt sloi la streșini, primăvara va fi timpurie (Gherman-4, 1923, p. 119).
Dacă la Bobotează curg streșinile, se face vin mult; dacă prunii îs încărcați cu zăpadă, se fac prune multe (Gherman-4, 1923, p. 119).

Bibliografie:
1. GHERMAN-1, Traian, Zilele Babelor, „Comoara satelor“, an IV, nr. 2, 1926
2. GHERMAN-2, Traian, Zilele Babelor, „Comoara satelor“, an IV, nr. 3, 1926
3. GHERMAN-3, Traian, Prognosticuri, „Comoara satelor“, an I, nr. 6, 1923
4. GHERMAN-4, Traian, Prognosticuri, „Comoara satelor“, an I, nr. 7-8, 1923
5. GHERMAN-5, Traian, Prognosticuri, „Comoara satelor“, an I, nr. 9, 1923
6. GHINOIU, Ion, Obiceiuri de peste an. Dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997
7. GHINOIU, Ion, Vârstele timpului, Editura Meridiane, București, 1988
8. GHINOIU, Ion, Zile și mituri. Calendarul țăranului român 2000, Editura Fundației PRO, București, 1999
9. GOROVEI, Artur, Credinți și superstiții ale poporului român, Editura Grai și suflet – Cultura națională, București, 1995
10. GOROVEI, Artur, Ouăle de Paști. Studiu de folclor, Editura Paideia, București, 2001
11. HASDEU, B.P., Omul de flori. Basme și legende populare românești, Editurile
12. MARIAN, Simion Florea, Sărbătorile la români, vol. I-II, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994
13. MIRON, I., Datine și credințe, „Comoara satelor“, an III, nr. 2-3, 1925
14. MUȘLEA, Ion, BÂRLEA, Ov., Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarul lui B.P. Hasdeu, Editura Minerva, București, 1970
15. NICULIȚÃ-VORONCA, Elena, Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, vol. I-II, Ed. Saeculum I.O., București, 1998