1.Cuvintele magnetizează semnificațiile și te atrag în vâltoarea sensurilor, par fructe dulci din care mușcă cu poftă cei care scriu și fac din scriere o artă literară.

2.Îmbinarea cuvintelor într-o matrice cu elementele mișcării, dinamicii și logicii, înfruntă timpul și trasează un contur sinusoidal : sunt pasaje a căror patimă atinge paroxismul, în timp ce altele au o intensitate tinzând spre 0, creând un text banal.

3.Cuvântul care spune tot este Dumnezeu care aplică omenirii legea lui unu înglobând principiile iubirii și ale iertării.

4.Deasupra a tot ce este levitează eul divin separat de eul teluric și care posedă imanent caracteristicile infinitului, pe când eul teluric se supune legilor finitudinii.

5.Ca o dreaptă ce traversează ce a fost atingând punctul nodal ce este și îndreptându-se spre ce va fi, eul divin își stabilește conexiunile cu viitorul, creând un crochiu, desăvârșit apoi de Dumnezeu, al unui infinit de lumi posibile.

6.Proiecția eului divin într-o dimensiune verticală a ontologicului epurată de rău, invidii și deșertăciuni, creează o matrice temporală alcătuită din trecut, prezent și viitor.

7.Pe când eul divin este purificat de negativ și accede către lumea paradisiacă, eul teluric, neprotejându-și sinele de invazia „non-ului”, absoarbe nimicul din ce nu este și ia înfățișare de diavol arzând cu flacără intensă în bolgii lăuntrice.

8.Trăind asceza lăuntricului, contemplu caleidoscopul naturii, cu materia primă alcătuită din corpusculii armoniei și ai cântecului, invizibilă pentru oamenii cu gândirea fracturată și vizibilă pentru oamenii cu gândire policromă.

9.Unii percep o realitate bidimensională în care lipsește dimensiunea umanului.

10.Uneori eul teluric răbufnește înafară aglutinat de monadele oamenilor obtuzi, fiind alergic la oamenii inteligenți.

11.Dacă eul teluric conturează vanitatea, personalitatea și temperamentul, eul divin poate influența și inspira spiritualitatea atât umană, cât și transcendentală.