1.Cărțile sunt gânduri travestite și în ele se desfășoară structurile spiritului producând iluminare prin forța imaginației creatoare de opere de artă.

2.Mi-am deschis emoțiile cu laserul gândirii dialectice și din ele s-au scurs angoasele, schizofreniile și depresiile.

3.O așteptare nemărginită a ceva ce nu se întâmplă niciodată, mi-a coagulat spleenul pe care l-am împărțit în intervale de nefiind artificial.

4.Ascult secunda dilatată în hiatusuri cum țipă avortată de plictis și aruncată în netimp.

5.Poezia se naște din substanța rațiunii subiective ce stabilește conexiuni cu lirismul a cărui substanță se întinde în spațiul imaginației fecunde.

6.Ființa își sublimează dorul într-un paradis creat de ramificațiile viselor diurne ce urcă vertical spre intermundii în căutarea misterului și inexplicabilului.

7.Metaforele – zbor de gând poetic înspre orizontul poeziei – își prelungesc semnificațiile în imagini poetice.

8.Caut fericirea – stare de beatitudine urcând vertical în spiritul cu eflorescențe de esențe cugetătoare – în miezul răului, cu punctul definind non-sinele dilatându-se în arealul firii.

9.Caut plenitudinea în parabola veșniciei cu hiatusuri de non-timp hașurând spațiul etern, și descopăr deșertăciunea întinsă orizontal de la punctul 0 simbolizând nimicul spre dimensiunea X ce înglobează segmentul existențial.

10.Mă caut pe mine însumi printre entitățile fericirii și plenitudinii și mă descopăr invers, cu lăuntricul în exterior și cu privirea în interior, redescoperind o lume în care realitatea este sublimată în gnoze.