Perspective asupra reîncarnării

de Flaviu Rizeanu

Introducere

Cu toții am auzit despre reîncarnare sau am “văzut cu ochii minții” întâmplări de pe timpuri sau lumi în care eram altcineva sau altceva… Strămoșii noștri au explicat acest fenomen folosindu-se de noțiunea de lume a spiritului din care spiritul vine să se întrupeze și unde acesta se retrage după moartea trupului până la “primirea” unui nou trup. Mult timp s-a crezut că acest proces este liniar și respectă curgerea temporală. Problema a început să se complice când "s-au descoperit" spirite care aveau manifestări (trupuri) simultane/concomitente și multiple în spațiu și chiar în timp. Asa au apărut profeții, oracolele și portalurile care povesteau cu detalii lucruri ce aveau sa se întâmple, având acces la informații care nu se întâmplaseră încă în linia temporală respectivă. De aici nevoia de a completa imaginea cu o nouă înțelegere asupra reîncarnării, a timpului și dimensiunilor.


Cum să integrăm credințele

Devenim ceea ce credem și credem ceea ce suntem deja. Un crez folositor atunci poate deveni nefolositor acum și îi vom da drumul când vine momentul înțelegându-l din mai multe puncte diferite de vedere și îmbogățindu-i astfel semnificația.


Perspectiva științifică

Corpul provine din corpurile părinților, din natura funcționării Pământului ca ecosistem și după moarte se întoarce în ecosistemul care l-a creat. Spiritul nu există fiind nedemonstrabil științific iar conștiința nu poate fi explicată acceptabil rămânând un mister. Pentru a se auto-explica, conștiința definește un spirit (iluzoriu) și o lume a spiritului care nu are substanță și nu poate fi determinat prin experiment științific. Din această perspectivă nu există spirit sau reîncarnare și viața încetează cu moartea trupului. Noile științe încearcă să integreze conștiința și spiritul în ecuațiile și teoriile științifice, dar fiind subiective le este greu să le pună de acord cu obiectivitatea științifică. Tot ce pot sa facă este să observe că rezultatul unei experiențe se poate modifica în funcție de conștiința experimentatorului și asta ar putea fi luat în calcul ajutând la creerea unei teorii care să explice satisfăcător conștiința.


O alta perspectivă (mistică)

În absența identificării cu un corp sau cu un sine, contopindu-ne cu esența a ceea ce este dincolo de minte, în absența separațiilor, procesul reîncarnării poate fi înțeles ca o alta iluzie în minte, la fel de "reală" ca și timpul sau tridimensionalitatea.
Dacă fiecare val care iese din ocean și se întoarce în el este văzut ca un corp, o "încarnare" a oceanului în val, cât de semnificativ este acest lucru pentru ocean? A fost vreodată cu adevărat separat valul de ocean așa cum poate să i se pară când se identifică doar cu valul sau doar cu fluxul de apă ce-l naște? Valul ce s-a ridicat acum este rezultatul valurilor precedente și asemeni lor se va întoarce în oceanul care le-a înălțat pe toate și de care este nedespărțit. Întreaga sa istorie, pe unde i-a hoinărit fiecare picătura înainte de formare, este scrisa și se regăsește în direcția sa de deplasare, în momentul prezent. Vom reveni mai târziu asupra acestei perspective expunând-o mai puțin metaforic.
În primul paragraf, această perspectivă neagă capacitatea conștiinței de a fi obiectivă în totalitate cât timp se folosește de minte și de percepția senzorială - ea poate oferi doar realități subiective, iar în absența lor inutilitatea unei astfel de analize devine clară.


O alta perspectivă (redefinire de termeni ce face reîncarnarea aproape acceptabilă din punct de vedere științific)

Copiii noștri sunt carne din carnea noastră și spiritul nostru se copiază în carnea lor asa cum mintea noastră se copiază în mintea lor. Noi suntem strămoșii noștri întrupați în noi înșine și prin noi purtăm moștenirea destinului lor îmbunătățindu-l și "reîncarnându-l" în odraslele noastre astfel ca spiritul omului să dăinuiască în manifestare pregătindu-și corp după corp prin însăși dorința împreunării bărbatului cu femeia. Astfel "viețile noastre trecute" sunt întrupările spiritului nostru ca strămoși ai noștri iar "viețile noastre viitoare" ne șoptesc poveștile ce le vom trăi prin copiii noștri.... clipă de clipă spiritul "curge" în carne creându-i lumea, trecutul și viitorul. Când va vrea un alt viitor spiritul îi va dezvălui cărnii un trecut diferit, mai amplu și astfel îi va stabili o nouă albie și noi experiențe. Totul se petrece în prezentul continuu.
Aici se păstrează continuitatea temporală a reîncarnării ca aparență percepută la nivel de corp iar spiritul devine un genom informațional ce se propagă atât prin gene la nivel biologic cât și prin transfer cultural la nivel de minte. Corpul moare și identitatea egotică se pierde dar informația (spiritul) se reîncarnează (copiază) parțial într-un corp cu caracteristici asemănătoare - copilul.


O ultima perspectivă (tot mistică)

Unitatea existențială spirituală (sursa spirituală primordiala) emite raze (spirit fascicul de grup) ce curg în manifestare ca individualități spirituale. Acestea se ramifică înainte de a fi manifestate și la contactul cu manifestarea se încarnează în corpuri diferite, fiecare corp venind la pachet cu lumea în care sa se manifestă. Încarnarea se poate face în spații și timpuri diferite în funcție de scopurile urmărite și nu urmează neapărat o liniaritate cronologică cum sunt obișnuiți oamenii să creadă, aceasta fiind o iluzie datorata percepției temporale. Odată încarnate, vor experimenta programul creat până la reîntoarcerea în spiritul colectiv când vor realiza natura lor multidimensională și non-individuală. În unele cazuri această natură multidimensională și omniprezentă, este revelată în timpul manifestării ca și corp, iar în alte cazuri nu. Manifestări individuale diferite ale aceluiași spirit vor explora direcții diferite și de multe ori diametral opuse pentru a integra puncte de vedere cât mai diferite și pentru a lărgi înțelegerea asupra fenomenului cercetat.

Aceasta perspectivă acceptă spiritul și reîncarnarea sa dar nu și reținerea identităților trecute (vieți anterioare) ca aparținând unui “eu” trupesc, susținând mai curând că totalitatea manifestărilor trupești sunt rezultatul contactului dintre spiritul sursă și manifestare, iar eul trupesc sau spiritual sunt o iluzie folosită convențional pentru a desemna individualitatea aparentă.


Ce sa credem?

Deja credeți ceea ce credeți despre acest subiect. Tot ce puteți face este sa păstrați o minte deschisa și o atitudine analitică până când credințele proprii se vor confirma sau se vor infirma de suficiente ori pentru ca credința să devină certitudine. Dacă aceasta cunoaștere va fi necesară pe ramura pe care o explorați acum, ea va fi revelată. Dacă nu este revelată înseamnă ca nu este necesară.