agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3703 .



Rădăcina sau tulpina?*)
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Verolerner ]

2016-06-13  |     | 



Rădăcina este considerată, pe bună dreptate, una din părțile esențiale ale plantei. Iar înțelesul cuvântului rădăcină, ca pivot al existenței - și nu numai- și-a extins considerabil semnificația. Mie însă mi se pare că tulpina, sau, prin generalizare, tot ce ține de restul ființei sau al obiectelor, are cel puțin tot atât de multă importanță ca și rădăcina.

Încă de la școală copiii învață să pună semințe de fasole în vată udă și să urmărească micile rădăcini care se formează și cum din sămânță se înalță o tulpiniță. În grădini se plantează flori, primăvara, cu grija ca rădăcina să se prindă, pentru ca seva pământului să alimenteze planta.

Noțiunea de rădăcină s-a extins, de la plante, la tot ce ne înconjoară. Se vorbește despre fapte, obiceiuri, gusturi, trăsături de caracter înrădăcinate. Uneori se citează rădăcina răului, a durerilor și a altor emoții:
• Rădăcina tuturor relelor: egoismul (proverb indian)
• Să ne mințim pe noi înșine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i mințim pe ceilalți. (F. M. Dostoievski)
• Iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură. (Liviu Rebreanu)

În privința banilor, există uneori păreri diametral opuse:
• Banii sunt rădăcina tuturor relelor... (M. Gill)
• Lipsa de bani este rădăcina tuturor relelor.(G. B. Shaw)

Cuvântul înrădăcinare este folosit și în marcarea dependenței omului de pământul natal.
• Dăruiește-i persoanei pe care o iubești: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce și motive pentru a rămâne" (Dalai Lama)

Rădăcina deci, cuvânt care sugerează baza, soliditatea, siguranța, sursa vieții, pare a avea o importanță majoră.

Dar și tulpina, trunchiul de copac și toate elementele derivate din extinderea noțiunii de tulpină mi se par cel puțin la fel de importante. Din rădăcini se vor dezvolta trunchiurile care dau fructe și flori. "Bloom where you are planted" (înflorește acolo unde ești sădit) e povața este răspândită printre emigranți, cu semnificația: emigrantul este un dezrădăcinat (nu total, limba natală va rămâne casa lui) și, pentru a putea înflori, adică a trăi din plin, nu doar a supraviețui, el va trebui să prindă rădăcini în țara de adopție. Fenomenul de transformare și adaptare a omului în noua țară se va face conștient, cu un efort de lungă durată, spre deosebire de plante care, hrănite, vor prinde natural rădăcini oriunde ar fi plantate.

Inginerii constructori cunosc bine importanța corpului clădirilor și nu numai a fundației. Blocurile și turnurile de mare înălțime sunt calculate în așa fel încât flexibilitatea să le permită rezistența la vânturi și cutremure. Cei care locuiesc la etaje superioare pot simți unduirea construcției la vânturi puternice. La fel, pentru căile ferate intră în calcule nu numai rezistența ancorării în pământ, dar și fenomenele dilatare - contracție asociate variațiilor de temperatură.

În viața de toate zilele, obiceiuri înrădăcinate pot avea uneori o influență negativă în evoluția - de exemplu- a unei căsnicii și, dimpotrivă, flexibilitatea gândirii va genera stabilitate.
• " La racine plonge dans la terre: le cerveau plonge en Dieu. C'est a dire dans l'infini." (Rădăcina se scufundă în pământ: creierul în Dumnezeu. Adică în infinit). (Victor Hugo)

Voi încheia cu exemplul care m-a determinat să scriu articolul de față. Când aveam șapte ani am fost obligată să învăț pe de rost fabula lui La Fontaine "Le Chêne et le Roseau" (Stejarul și Trestia). N-a fost ușor. Dar astăzi, când sunt supusă greutăților care se abat peste mine precum vântul peste trestie și stejar, îmi repet poezia, pe care încă o știu și al cărei final este o mare lecție pentru fiecare dintre noi.
..........................
L'Arbre tient bon; le Roseau plie.
Le vent redouble ses efforts
Et fait si bien qu'il déracine
Celui de qui la tête au ciel était voisine,
Et dont les pieds touchaient à l'empire des morts.

.....................................
Să așteptăm sfârșitul dar. Abia rostise-acest cuvânt,
Că dinspre nord s-a năpustit cel mai teribil vânt.
Rezistă la-nceput stejarul și trestia se înmlădie.
Dar vântul crește, crește, și celui care până-n cer
Își înălțase capul, deodată forțele îi pier…
Izbit și smuls din rădăcină, s-a prăbușit pentru vecie.**)


_________________
*) premiul II la concursul "Rădăcini", "Însemne culturale" secția eseu, mai 2016
**) (http://e-povești.ro/fabule/stejarul_și_trestia/ - autorul traducerii nu e specificat)







.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!