agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-08-25 | |
Suferința creează un spațiu sinistru în care huzuresc și proliferează demonii, ce încearcă să instaureze domnia întunericului asupra vieții oamenilor, însă lumina este inoculată oamenilor și aduce cu ea cohorta îngerilor care luptă cu demonii, dar efectele luptei sunt invizibile, totul se petrece în genotipul omului.
Lumina este de natură absolută, este o caracteristică a divinului ce o dăruiește tuturor stelelor, pentru a face față vidului și întunericului cosmic, pe când suferința este relativă, precum viața omului, însă este invizibilă, și din când în când se întrezărește în fenotip, când caracteristicile noastre fizice sunt umbrite de suferință. Timpul curgând prin albia suferinței, devine un altfel de timp, cu alte caracteristici temporale, ce includ discontinuitățile, sincopele, fluctuațiile, intermitențele și hiatusurile, vibrează sacadat și distonant în omul care călătorește prin viață cu lestul suferinței în el. Un astfel de timp influențat de suferință, absoarbe în imanența lui incertitudinea, imprevizibilul și hazardul, inoculate de ipostazele suferinței , pe când fericirea creează un timp continuu, fără oscilații existențiale, care curge constant și ușor în omul fericit. Suferința poate deveni obișnuință, ceea ce atrage adaptabilitatea, și o minte ordonată nu ascultă vibrațiile disonante ale suferinței, ci pulsațiile gândurilor pe care le controlează. Melodicitatea eufonică a vieții, dacă este cântată pe claviatura suferinței, devine disonantă, stridentă și sincopată, căci suferința distruge armoniile vieții, până când acestea degenerează în dezarmonii, ca asimetrii inducând arhitecturii ființei o inestetică ce desfide frumusețea, sublimul și simetriile. Suferința desincronizează sufletul de sine, eurile de afecte, gândurile de intelect și rațiunea de spirit. Când suferința devine arogantă, intolerantă și vanitoasă față de entitățile omului, spiritul o flagelează cu lumină, astfel că insolența ei se transformă în cumințenie. Omul care ascultă numai de vocile suferinței, e ca un orb ce ascultă numai de întuneric.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate