agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-09-01 | |
Lumea spirituală este traversată de provocări ce întăresc spiritul, de promisiuni învelite în simulacre, este o lume activă, dinamică, evolutivă, în continuă prefacere și mișcare, induse de activitatea necontenită a gândurilor, și în același timp parcursă de echivoc, fortuit, haos și incertitudine, iar suferința caută să adereze la ea, transmigrându-i negativitatea sa.
Lumea spirituală are ierarhii ale entităților omului, iar suferința caută să atingă preeminența. Iubirea ce circulă prin lumea spirituală poate crește, întrezărind un paradis fals, sau poate cădea în genunile săpate de suferință, și eterogenitatea lumii spirituale își caută părțile disparate pentru a le ansambla într-un mecanism omogen, compact. Activitatea suferinței șubrezește travaliul vieții, îl micșorează până la acte existențiale minore, transplantează insignifiantul în sufletul ale cărui vibrații tind către silențios, atrage disfuncționalități inducând morbiditate metabolismului, creează dezordine prin viața ce se mișcă în zig-zag, dezechilibre între entitățile omului, schilodește viziunea asupra realității, proiectând în viitor speranțe malformate, și obturează perspectiva optimistă asupra vieții înscrisă în coordonate temporale. Când suferința este fecundă, să acționăm asupra ei prin forțe volitive pentru a o face sterilă, căci numai așa poate fi controlată de spirit, rațiune și sine, și să-i creăm un neant în care s-o ostracizăm. Suferința dacă se strecoară în lumea spirituală a omului, produce dereglări în activitatea ei condusă de spirit, iar dereglările provoacă desincronizări între exteriorul și interiorul omului, activând debilitatea ce era în stare latentă, și debilitatea creează o altă lume spirituală suprapusă peste lumea spirituală originară, astfel că normalul vine în contact cu anormalul, raționalul cu absurdul și iraționalul, și luciditatea cu psihoza și nevroza. Suferința poate deveni un flagel și o epidemie, dacă este lăsată să crească, să se dezvolte și să evolueze, sau poate deveni o simplă stare neplăcută, dacă tot ce este pozitiv în om o atacă radial.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate