Prea multă dihonie și dorință de putere cu orice preț se coboară ca un blestem peste poporul român. Nu e zi fără să auzi de tot felul de urzeli, operațiuni ale serviciilor în viața politică, ne cramponăm în mentalul perioadei din 1989, suntem repetenți la democrație! Să nu avem impresia că orice neîmplinire economică, financiară, de organizare politică ni se trage de la servicii! Or avea și serviciile păcatele lor, dar nici un stat sănătos în organizarea lui nu se poate lipsi de imunitatea dată de acestea. Nu fac apologia serviciilor, dar nici nu pun incompetența și viciile din politica de tranziție pe seama lor. Dacă mergem pe o continuă răfuială imaginară, nu vom rezolva chestiuni ce țin de verticalitatea și demnitatea noastră. Ori dacă nu am făcut autostrăzi, toată infrastructura rutieră, pe calea ferată și nu am retehnologizat sau modernizat industria grea și ușoară, sistemul medical, farmaceutic, învățământul și cultura din cauza serviciilor suntem un popor de psihopați, frustrați irecuperabili. Problema modului de gândire deficitar, falimentar stă în incapacitatea noastră de a percepe alt sistem față de cel în care am fost educați cei mai mulți. Și comunismul ca sistem de manipulare este un cancer social, dă aparența unei organizări pe fondul unei realități care face din personalitatea umană un ștergar, preș sau executant fără drept de gândire sau contribuție creativă. Cu astfel de cancer în gândire au venit de la Iliescu aproape toți cei puși la administrarea materială, culturală și spirituală a țării. Inclusiv patriarhul, care într-un reflex mental al cultului personalității își pune chipul pe clopotele catedralei neamului! Vă dați seama ce boală grea e acest cult al eului moștenit din regimul dictaturii. De egoul acesta ateu trebuie să ne despărțim, dacă vrem o existență sănătoasă și înțelegere a simplului fapt că tot ce realizăm, întreprindem are efect asupra societății în care trăim. Dacă lucrăm fără credință și responsabilitate în orice domeniu, numai cu gândul la parvenitism sau a profita de la stat de orice oportunitate oferită și a trăi numai o mică parte foarte bine material, nu vom trece de repetența la democrație, de acest ev mediu întunecat al rațiunii și spiritului din comunism! O societate democratică se construiește pe responsabilitate, pe o scară a valorilor pe care se așează fiecare la locul potrivit și nu așa cum era în regimul trecut, mentalul vechi de a promova cunoștințe și relații din ogradă! Ori noi am mers cu promovările acestea, angajările pe aceste criterii prea mult și în loc să ne bucurăm de un mediu politic, social democratic, am rămas tributari vechiului regim. Nimic nu se poate construi fără credință și responsabilitate. Avem o istorie plină de exemple negative în privința puterii politice, organizării defectuoase a societății. Despotismul oriental nu are nimic în comun cu lumea europeană de azi, democrația europeană pune individul, personalitatea umană în centrul preocupărilor statului și nu face din acesta o masă de manevră pusă în slujba un grup de privilegiați. Și dacă suntem tratați diferențiat uneori în afară, o datorăm mentalului colectiv din care provenim. Cred în revelația înțelegerii unui alt mod de a fi, prin care să fim responsabili de gândurile, cuvintele și faptele noastre, de ecoul acestora în societate și devenirea ei. Nu spun că Occidentul e o lume perfectă, dar cel puțin e departe de gândirea păguboasă a despotismului oriental. Asta a dus la revoluțiile industriale și sociale performante în contextul evoluției civilizației.