La fel ca în cazul lipsei de interes pentru lectură, cine își mai pierde timpul cu o carte, există o atrofiere și în contemplarea picturii, nici nu mai pomenesc de vreo osteneală în implicarea creativă. Și uite așa creștem generații care se vor mira când vor auzi de: Blaga, Rebreanu, Sorescu, Preda, Balzac, Hugo, Pușkin, Dostoievski, Kafka, Bulgakov, Grigorescu, Andreescu, Aivazovsky, Monet, Vincent van Gogh etc. Cine sunt, domnule, ăștia? Niște nebuni! N-au avut ce face și au scris sau pictat cai verzi pe pereți! Ba, mai ești privit și strâmb, desuet! Cum îmi spunea odată o asistentă medicală “la ce îmi folosește să citesc o carte?!” și “eu n-am citit o carte în viața mea!”, chiar așa. De ce să ne obosim cu lectura, pictura, prostii din ăstea, când un neam de țopârlani pe manele și muzici din acestea orientale e mult mai viguros, de la mama lor. Ne putem face un tatuaj cu Ramona sau Simona pe brand, un lanț gros de aur pe gât, să ne țină capul plecat și atent la volan. Ce atâta cultură, domnule? Nu vedeți cine ajung sus: Becali, Boureanu, Borcea… Bulă postrevoluționar e senator! Și eu am pretenții să vină lumea la expoziția de pictură! (…trebuie să corectez și computerul să scrie corect: pictură în loc de picture, etc.). Sunt un naiv, chiar mi-am făcut iluzii că mai există amintirea frumosului rătăcită prin vreun colț sufletesc! Ce artă? Peisaje, portrete, suprarealism, expresionism, cubism, pictură naivă? Păi societatea are alte valori, nu dă banii pe pânze vopsite! Lumea de azi e pragmatică: mici, bere, mici, bere, mici de tot și miros de urină! Pictura era interesantă cândva, atunci când nu erau: Lamborghini, Mercedes, Ferrari, Toyota etc., curvele aveau fuste lungi cu corset și era greu accesul, în niciun mod ca la una versată de azi, trebuia să-i spui poezii și s-o curtezi mult, până îi cădea tot harnașamentul. Lumea a evoluat acum, un smartphone e mult mai inteligent ca purtătorul și face toți banii, vezi ce vrei încă de la vârsta când alții, ce inculți, credeau că i-a adus barza. Acum știm toți cum s-o facem și nu mai ne trebuie detalii de scenă, doar trăim un teatru absurd. Despre credință, ce să mai zic? Crucile sunt bune la oglinda mașinii și cât mai multe făcute, cu deschiderea mare a brațului, să vadă vulgu cât ne crucim de bine! Crede cine o vrea și atunci nu mai avem motiv să ne întrebăm “de ce e lumea asta așa prăpăstioasă?!” Are nevoie de adrenalină și trăiește incult de periculos!