Avem datoria să ne schimbăm, astfel ne împlinim menirea coborârii în timp. În vechile manuscrise găsim menționată confruntarea fiilor luminii cu forțele degradante. Și după cum vedem prin toate perioadele, aceste realități nu au fost doar într-un timp al începuturilor, ne influențează continuu. Secolul XXI nu a fost exceptat de la confruntarea rațiunilor. Împotrivirea acestor forțe întunecate e atât de puternică prin insistență, încât e necesar să-i opunem o încredere hotărâtă. Dar cum îi vom opune această încredere dacă nu știm în ce mod să o folosim? Credința este în esență cunoașterea adevărului. Totul se petrece în gândire. Influențele vin pe fondul ignoranței. Nu ai arme potrivite pentru hedonismul eului, doar conștientizarea controlului, înfrânarea. Și în această înclinație bolnavă intră orgoliu cu toată gama manifestărilor. Îndepărtarea de Creator, originea ființei, dă modul de a fi egocentric. Închidere în suficiență. Într-un înțeles mai larg, suntem prin gândirea creativă, dincolo de stadiul empiric, după chipul și asemănarea Rațiunii care ordonează prin legi universul. De la primele unelte și opere de artă avem dovada acestei legături cu Creatorul, din Le Mas-d'Azil, monumentele megalitice din întreaga lume, diversitatea piramidelor și marile sculpturi ale lui Fidias, cel care a decorat Partenonul din Atena, până la lucrările care exprimă perfecțiunea în artă din Renaștere, Donatello, Leonardo, Michelangelo, Bernini, Rembrandt, Rubens și creatorii recenți precum: Rodin, Goya, Giacometti, Gauguin, Bleifeld, Troubetzkoy, Degas, Picasso, Dali ș.a. Doar o parte din forța creativă în măsură a exprima de unde avem modelul primordial. Noi suntem în construcția universului chemați la lumină, civilizația pe care Creatorul a pus-o hotar forțelor degradării. Nu doar prin rezistența acestor dovezi de măiestrie artistică biruim forțele degradării, ci mai ales în modelarea propriului spirit. Înlăturând din adânc toată zgura influențelor nefaste, stratul brut al formei primitive – prima manifestare a căderii din civilizația înțelegerii rațiunilor. Înainte de alungarea din lumină, omul era în legătură cu făpturile universului, copia modele ale civilizațiilor ancestrale, avea acces la taine și libertăți date de puterile originare. Știu că e greu să înțelegi astăzi aceste afirmații dintr-un mediu potrivnic, din laboratorul descompunerii, ce înseamnă să crezi și să gândești dincolo de planul imediat al constrângerii. Cu toate acestea, niciodată acest subiect nu e depășit, chiar și prin civilizația asta tehnologizată: poți să fii liber sau dependent de iluzia care îți închide spiritul în cea mai modernă închisoare. Până la urmă, conștiința e cea care mărturisește că alegerea ne aparține.