Avem un timp scurt, foarte scurt! Nu-mi vine să cred cum zboară zile și nopți, le vezi cum se înalță cu aripile prin raze, nori și apoi se adăpostesc în apus. Nu ne dăm seama, suntem în mașinăria utilitaristă, în sens unic (odată veniți în trup), nu prea vedem detalii, ocupați cu lucrări de tot felul sau cu nimicuri, mărunțișuri (în care punem multă patimă), nu am idee câte sunt destinate izbăvirii. Trăim să ne izbăvim de vicii, acesta este scopul trecerii, căderii în timp! Degeaba ai o situație, bunuri materiale de valoare, lux, familie, copii și îi condamni la o viață fără credință, la un hedonism evident, maniac: copiază șmecheria existențială, se descurcă pe seama altora, beau și fumează, primesc indicații despre o viață în desfrâu (nu de puține ori am văzut părinți iresponsabili care își stricau copiii intenționat și la urmă nu mai știau cum să-i adune!). Civilizația robiei în dezordine și-a uitat menirea, sensul timpului dat. Un individ corupt de apucături bolnave, nu poate să fie în ordine și, cu atât mai rău, prin slăbiciuni într-un sistem al nonvalorii, ajunge în funcții înalte, în stare a duce în derizoriu cele mai importante responsabilități. Nimeni nu este liber așa legat în simțuri de cele căzute să-l devoreze. Nu ai cum să gândești limpede când ești dominat de mizeria unei trăiri ascunse. Cât timp ești închis într-un ego lipsit de lumina spirituală, subjugat desfrânării (Doamne, câți tineri sunt devorați de această plăcere a morții de a gusta din trupurile lor, asupriți de toată gama vicilor, de la alcool la droguri de mare risc și, sărmanii, amărâții nu văd că se complac în anticamera demonilor, pierderii) nu ai cum să vezi! Un om puternic este cel care își învinge căderile, slăbiciunile, unul care s-a lăsat de vicii, nu mai dă doi bani pe desfrâu și vede mizeria din spatele unor marionete folosite de industria prostituției fizice (și mentale). Avem obiceiul de a zice că nu facem parte din așa ceva, nu suntem mai mult de niște oameni sub dulcea mângăiere a plăcerii, așa cât ne simțim stăpâni pe libertatea noastră! Dar uităm că libertatea o are cel care își domină slăbiciunea trupului! Așa a fost manipulată omenirea din vechime, prin desfrâuri rituale! Lipsa moralei a dus la catastrofe existențiale, odată supuși desfrânării oamenii și-au atras blestemul Creatorului, mâniat în Potopul din vremea lui Noe pe lucrarea mâinilor lui! La fel, în Sodoma și Gomora, cetăți arse cu foc din cer, în același sens, căderea marilor civilizații, apoi războaiele de toate felurile până la cele exterminatorii (cancerul nazist și comunist), toate reprezintă mânia Celui mâhnit de neascultarea făpturii lui! E foarte necesară cunoașterea noastră sinceră, întru adâncimea spiritului și trupului supuse încercărilor, dincolo de părerile subiective ale celor din jur. Din lejeritate, căutăm îndeosebi compania celor lingușitori, impotenți în critică și fără credință. Boala secolului XXI nu e cancerul, sida, Alzheimer etc., e lipsa credinței și a ordinii date de aceasta! Și uite așa, măcinați de necredință, pierdem un timp important dat izbăvirii.