Ieri, Azi, Mâine. Sau Am Fost, Sunt, Voi Fi. Ne-am obișnuit să credem că existența noastră se petrece în acest univers tridimensional. Ne aflăm la o răscruce din care permanent plecăm. Și ne deplasăm înaine – înapoi atât cât putem. Spre stânga – dreapta cât reușim să ne întindem. Sus – jos, la fel. Dar, dincolo de această putință personală și umanitară, x, y și z duc către infinit. Ne-ar trebui o eternitate să le străbatem. Însă, noi nu putem parcurge decât atât cât ne permite Azi. Fiindcă Mâine, cu experiența lui Ieri, o luăm de la capăt. Și tot așa până ni se termină potența. Atunci ne spunem că murim. Dar drumul continuă să meargă hăt departe, fără noi. Acestui „hăt departe” îi spunem nonexistență. Calea parcursă împreună o numim generație.
Dar, simultan cu deplasarea noastră pe cele trei axe ne și rotim. Dinspre Ieri către Mâine. Datorită acestei rotiri, noi ieșim de pe axe. Mâine ne aflăm la o altă răscruce și trebuie să o luăm de la început. Rotația ne este cenzura ce nu ne permite să străbatem cele trei drumuri până la capăt. Din cauza ei suntem finiți, nu ne putem depăși existența pământeană. Ni se termină combustibilul, credem noi, și murim. Adică, dispărem, pierim!
Dar dacă facem abstracție de cele trei dimensiuni și ne raportăm numai la rotație? Constatăm că atunci când ne naștem venim de undeva, dintr-un Ieri. Ne trăim viața ca pe un Azi. Și plecăm spre un Mâine. Nu știm de unde venim și cine suntem. Dar în existența noastră de azi ne numim terrani (pământeni), de la numele planetei Terra pe care trăim. Pentru noi, trăire înseamnă existență terrană. Nu știm cine suntem și unde ne ducem Mâine.
S-ar putea ca în limba română să aflăm o fărâmă de răspuns ori un punct de plecare la frământarea noastră. Dacă, în fapt, noi nu suntem români, ci ramani? Ra Mani! Adică oameni soare. Înseamnă mult mai mult decât terrani. Ramanii sunt locuitori ai sistemului solar. Și de aici ni se deschide perspectiva lui Mâine. Când vom fi locuitorii unei alte planete, al cărei nume îl vom purta. Poate marțieni, venusieni, jupiterieni etc. Sub aceste numiri și alte înfățișări ne vom continua ființarea terrană. Dar în limba asta solară vom continua să ne spunem ramani. Deci, dincolo de Mâine, în rotirea noastră se află eternitatea. Ca terrani părem pieritori, ca ramani continuam să ființăm în întregul sistem solar. Asta ne apropie de nemurire. Într-o zi când vom ajunge acolo cu navele noastre terrane ne vom descoperi tot pe noi, dar cei de Mâine.