Sâmbătă, 08.06.2019, a fost o zi plină pentru teatrul vâlcean. Evenimentul a debutat în intimitatea Sălii Studio a Teatrului Anton Pann, unde totul s-a desfășurat în jurul personalității marcante a lui Doru Moțoc, dramaturg și spirit liber, prozator, critic, poet, care a stabilit de-a lungul vieții sale jaloane pentru generația pe care cu mândrie o păstorește în orașul nostru. Ca director al Festivalului Național de Dramaturgie „Goana după fluturi”, profesorul Doru Moțoc a deschis ediția din acest an. Respectiva manifestare se dorește a fi un remember dedicat scriitorului din Tetoiu, Bogdan Amaru, și reunește în jurul său forțe artistice din întreaga țară. Pe unele dintre acestea le găsim în componența juriului care a analizat creațiile teatrale prezente în concurs. Președintele juriului a fost, anul acesta, Emil Boroghină, actor și director fondator al Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova. Domnia sa a avut drept colegi de jurizare, pe renumiții oameni de teatru: Matei Varodi, regizor, director artistic al Teatrului „Al. Davila”, din Pitești; Edith Negulici, dramaturg, secretar literar al Teatrului Evreiesc de Stat din București; Mihai Lungeanu, regizor, Teatru Național Radiofonic și Doru Moțoc.
Forța festivalului rezultă și din participarea instituțiilor de cultură din oraș și din comuna Tetoiu, implicate în organizarea și finanțarea acestuia și care se regăsesc an de an pe afișul festivalului, militând pentru creșterea prestigiului cultural al județului Vâlcea. Inaugurarea ediției din acest an a manifestării a prilejuit și organizarea dezbaterii cu tema: „Ce se poate face pentru afirmarea dramaturgiei românești contemporane?”, o întrebare bine-venită, la care publicul tânăr si nu numai, a propus soluții, vădind interesul său pentru teatru.
Concomitent cu dezbaterea, s-au lansat și două cărți, prima, „Antologia festivalului”, volumul 7, ce cuprinde piesele premiate la ediția din 2017, iar a doua, „Doru Moțoc sau Ceea ce rămâne”. Însăși apariția antologiei vine în sprijinul promovării creației autentice valoroase. Pe coperta volumului acestei antologii găsim un tablou de Dumitru Zamfira, ce ilustrează libertatea autorilor. Pe coperta a 4-a a antologiei, este răspunsul Directorului Festivalului la tema dezbaterii din care reiese necesitatea impunerii unei inițiative legislative parlamentare prin care să fie adoptată o nouă lege a instituțiilor de spectacol, favorabilă constituirii unui repertoriu național.
Participarea la dezbaterea propusă a dat ocazia unui dialog, din care putem selecta câteva intervenții. Nicolae Nistor a recomandat ca la Ministerul Culturii să se regăsească nume consacrate din dramaturgia națională care pot elabora căi de acțiune pentru revitalizarea teatrelor din România. Găsesc un frumos răspuns la Dragoș Teodorescu, care recomandă acordarea unui credit cultural dramaturgilor români debutanți cât și consacrați, ale căror piese pot fi de o înaltă valoare artistică, comparabilă cu cele similare din dramaturgia mondială. Doamna Doina Miglezi a selectat din creația dramatică a lui Doru Moțoc monologul lui NYON din piesa Zborul - ce fericire, în interpretarea lui Lucian Pârcan, elev în clasa a VIII-a, care, trecând peste emotivitate, cu acuratețe și curaj în interpretarea textului, a obținut aplauze la scenă deschisă. Despre nevoia de teatru, profesorul Ion Predescu a subliniat, cu eleganța exprimării sale, necesitatea eliberării prin artă a sufletului din chingile realității. Tinerii sunt și ei destinatarii actului teatral, aceștia, prin mesajul receptat, dobândind suplețea minții intelectualului de mâine, salvând teatrul de la anonimat, iar participarea lor la actul cultural trebuie încurajat, a subliniat doamna profesoară Doina Pârșcoveanu.
Punctul culminant al serii îl datorăm Forumului Cultural Vâlcean care, prin grija sa și implicarea Centrului Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale, a editat volumul intitulat „Doru Moțoc sau Ceea ce rămâne”, volum dedicat directorului festivalului, la împlinirea a 80 de ani de viață. Lucrarea a apărut cu revizia finală și supervizarea domnului profesor Ion Soare. Volumul are patru părți și este o analiză corectă a personalității și operei autorului aniversat, fiind destinată unui public avid de cultură. În acest volum, apar atât texte scurte din opera domnului Doru Moțoc, în calitate de poet, prozator, publicist, cât și fișe bibliografice corect și minuțios realizate. Referințele critice aparțin Ecaterinei Oproiu, lui Valentin Silvestru, lui Constantin Cubleșan, lui Alex Ștefănescu, lui Gheorghe Deaconu, lui Mihai Lungeanu, lui Ioan St. Lazăr, care găsesc în personalitatea complexă a celui sărbătorit un personaj magnific, un element valoros al literaturii române. În acest volum aflăm și răspunsul la întrebarea enunțată pe copertă: textul și personalitatea autorului dau viață unei opere viabile. În articolul semnat de Gheorghe Deaconu și introdus în volum, se afirmă că: Doru Moțoc rămâne un crez, un model intelectual al Cetății, fiind creatorul teatrului imaginativ, simbol al creativității și libertății nemărginite, ce respinge orice constrângere ideatică ori formală și care deschide larg porțile viitorului.
Viata și creația lui Doru Moțoc reprezintă un tot unitar, un text, iar opera cea mai profundă și durabilă a lui este însăși viața sa de creator de cultură. Teatrul imaginativ este un ansamblu de ipostaze poetice care scot în evidență latura lirică a dramaturgului. De la altitudinea creației sale, Doru Moțoc este un Everest al literaturii române, unde aerul rarefiat nu permite ascensiunea oricui și unde se ajunge doar prin valoare, talent și curaj literar.
Emoționantă a fost și intervenția lui Emil Boroghină care, regăsind în momentul și subiectul celebrat motive de apreciere pentru întreaga urbe, a considerat că, omagiindu-l pe Doru Moțoc, aducem un prinos întregii culturi vâlcene cu pleiada sa de personalități, astfel încât putem considera că reprezintă o sărbătorire a tuturor locuitorilor acestui județ. Ca o picanterie, la capitolul mirodenii amintesc contribuția lui Nea Nae Dinescu care cu entuziasm popular a acordat diplomă de Excelență sărbătoritului din partea Academiei Olimpice, a asociației ziariștilor din turism și a UZPR. Diploma de dimensiunile unui Letopiseț, conține enumerate meticulos toate caracteristicile și meritele aniversatului. Lucru de apreciat. Mirodeniile dau farmecul manifestărilor.
În atmosfera, deosebită, creată în jurul celui aniversat, teatrul Ariel i-a oferit acestuia diploma de excelență, iar dramaturgul, într-un moment de deplină efervescență, ne-a mărturisit: „M-am ferit de acest moment, nu-mi plac aniversările, mă emoționează, deși am o natură robustă”.
Aniversarea s-a încheiat cu intonarea unui cald "La Mulți Ani" în reverberația întregii săli.
Eu vreau să cred, în calitate de jurnalist, că evenimentul a lăsat o lacrimă în sufletul său și nu numai, timpul mărturisirii fiind Evanghelia sufletului.
Seara s-a încheiat cu vizionarea spectacolului Emisie –Titanic Vals, piesa lui Tudor Mușatescu, în interpretarea actorilor teatrului Anton Pann, care, într-o transpunere scenică de excepție, ne-a reamintit de evenimentul tragic din noaptea de 23 August 1944, bombardarea de către trupele naziste a studioului Radio România.