Eu cred! Cred că există un mâine. Și asta pentru că va răsări, iarăși, Soarele. Chiar dacă eu nu o să-l văd! Poate dorm, sunt orb, mort, este eclipsă ori e înnorat. Imposibil să-l mănânce vârcolacii!
Dar nu pot să cred că Tu, Doamne, ești după chipul și asemănarea mea. Biblia spune că e invers. Chiar și așa, principiul reciprocității, când știu câte am făcut, cât am păcătuit și de mă mai și privesc în oglindă, cum, de mă iau după ei, să mai fiu credincios? Iartă-mă, Doamne, pentru că știu că poți! Dacă nu Tu, atunci cine? Dar nu-i ierta pe ei, cei care au comis blasfemia de a Te reduce, pe Tine care ești Unicul, Totul și toate superlativele la un loc, la mine. Sărmanii, atât i-a dus mintea!
Sunt creștin prin botez, prin cununie, prin credință și prin toată existența mea. Îmi dau seama că e o întâmplare. Dar creștinismnul îmi pare cea mai cumplită paranoia. Bine că există mântuirea! Cei care o întrețin nu pot fi decât Anticriști. Scuze, cred că și pe Crist tot ei l-au inventat. Ca să nu mai putem noi, ceilalți, să fim criști. Dar, mai ales, să introducă dihonie în Cer. Poți să știi când Fiul își uzurpă Tatăl? Ce să însemne vrajba asta între ortodoxie și catolicism? Ce să însemne războiul criminal între credințele avramice? Vroiau să Te extermine, prin noi, Doamne. Dar nu le-a ținut! Noroc cu Constantin cel Mare, cu mama Elena și cu Brâncoveanu. Credeți că întâmplător a dispărut Bizanțul? Trebuia făcut loc la tot felul de Ierusalime… Sper să nu mai apară și al Treilea Testament! Mai bine Apocalipsa! Ori e tot aia?
Eu chiar continui să cred. Dacă pot gândi așa, sigur aparțin Totului. De unde nebunia asta cu Cer și Pământ? Tu și Eu suntem una! Oricâte religii s-ar inventa nu ne pot despărți, Doamne! Credința adevărată nu poate fi topită în ideologii. Tu ești atemporalul, Eu prezentul, antropoteismul e viitorul!