Niciun film, nicio carte despre viața lui Iisus, apostolilor și Mariei, mama Celui Înviat să fie primul care restaurează, reface Chipul divin în om, nu va putea să transmită credința reală, în stare să schimbe gândirea și sufletul, modul de a fi. De ce? Pentru că empatia de moment cu personaje redate artistic, fără o schimbare mentală, sufletească, nu durează în trăirea reală, la impactul cu ispitele căderii. Rămâi doar cu: "Ce frumos a jucat rolul actorul sau ce ochi frumoși avea personajul principal, Ce lume rea și-a ucis Învățătorul!" Un film sau o carte ajută să înțelegi cât de aproape interpretează autorii rolurile, încearcă să refacă un timp care este cu întindere peste veacuri în același mental bolnav, dar rolul principal al schimbării îți aparține, e propriul tău film, fără machiaj și efecte speciale. Și cei mai mulți consideră că e de ajuns să crezi doar așa de formă, fără să se schimbe, să își răstignească omul căzut din adânc. După cărțile lui Papini, Mauriac, Renan, White ș.a., sau de la Jesus of Nazareth al lui Zeffirelli până la Passion of the Christ realizat de Mel Gibson (producții pentru bani, totul se face pentru câștiguri și se vinde pentru arginți), lumea asta ar fi trebuit să se trezească, să înțeleagă sensul ei prin timp și confruntarea cu partea ei decăzută! Ce nu se transferă din filme sau cărți dinspre suferința și măreția Mariei în realitatea vieții trăite de fiecare om?
Răbdarea, smerenia și puterea de a își vedea Fiul răstignit, înjurat și scuipat, lepădat de mulțimea ignorantă și blestemat de preoții orbi, cărturarii vicleni, fariseii fățarnici! Acestea erau calitățile Mariei, care au făcut Împărăția Lui Dumnezeu să se coboare o vreme printre oameni și totdeauna pentru cei care cred cu adevărat.