CU MULȚI ANI ÎN URMĂ, AM „INVENTAT” UN TERMEN ȘTIINȚIFIC NOU: „PARDIVRON”. CE ESTE „PARDIVRONUL” ȘI DE CE MI SE PARE LOGIC SĂ EXISTE
-
Prima dată i l-am descris regretatului meu prieten, ing. Sandu Parianu, care mi-a reproșat că nu este o denumire exactă și că explicațiile date de mine nu sunt suficiente. Poate avea dreptate și, de aceea, acum, după o serie de ani, vin cu niște interpretări în plus.
Nu cred că, totuși, ar fi necesare prea multe explicații despre termenul respectiv, căci, personal, nefiind om de știință, cu atât mai puțin un savant atomist, nici nu aș putea să dezvolt prea mult acest subiect delicat, însă, inițial, prietenul meu, inginerul Parianu, un intelectual foarte cult care suferise un grav accident, obligându-l să zacă toată viața într-un pat, ca bun cunoscător al fizicii atomice, inițial, el crezuse că eu, cu „pardivronii” mei, încercam să mă refer la vreo noutate din domeniul fizicii nucleare, în care dânsul știam că era expert, însă, de la bun început, eu i-am spus că nicicum nu este vorba de așa ceva întrucât pardivronii aceștia nu au nimic de-a face cu protonii, cu electronii sau neutronii, deși, la fel ca și aceste subparticule atomice, și ei se află în imensul spațiu, deci în întregul univers...
- Bine, bine, îmi răspunse inginerul, dar vreau niște detalii clare despre ei...
- Foarte simplu, i-am replicat eu. Până în prezent, fizica, chimia, filosofia - savanții, filosofii, inventatorii de pretutindeni - s-au ocupat în primul rând numai și numai de lumea materială, făcând evidente descoperiri, realizări și progrese uluitoare. După cum se știe, s-au descris amănunțit toate elementele chimice din tabloul lui Mendeleyev și s-a studiat până la epuizare atomul cu toate particulele și sub particulele lui, trecându-l prin fel de fel de acceleratoare centrifuge și punând atomii de uraniu, stronțiu, poloniu etc, la tot felul de treburi serioase foarte utile civilizației moderne (dar și la treburi inutule, precum armele nucleare). Altfel spus, s-a făcut din micuțul și invizibilul atom un zeu atotputernic al lumii contemporane - însă... cam atât!
- Și nu e suficient?
- Nu, i-am răspuns eu, deoarece în afară de lumea materială există și lumea spirituală, iar aceasta niciodată nu a fost studiată prin metode științifice, „de laborator”, punând-o sub lupe, sub microscoape ori telescoape, ca să zic așa...
- Dar de lumea spirituală, de lumea lui Dumnezeu, se ocupă religia; de asemenea, parțial, și filosofia.
- Chiar aici am vrut să ajungem, deoarece, până astăzi, niciun fizician atomist ori chimist, nicum mare savant nu a căutat să se întrebe serios din ce este compusă lumea spirituală, ce substanță secretă are ea la bază. Nici măcar marii teologi, marii preoți și filosofi creștini sau de alte religii nu s-au întrebat vreodată: devreme ce există o lume spirituală invizibilă care, deseori, în multe locuri, s-a făcut foarte vizibilă, oare din ce particule sau altceva decât particule este alcătuită această fascinantă lume „de dincolo”, secretizată și ascunsă ?
- Lumea spirituală niciodată nu va putea fi studiată în vreun laborator, dragul meu, mă asigura inginerul Parianu. Ea este verificată, studiată și înțeleasă mai cu seamă prin înțelepciunea omenească, prin meditații adânci și studii creștine, prin aprofundări spirituale, poate fi descoperită numai cu sufletul și inima curată, căci numai așa vor primi oamenii revelații înalte și informații uluitoare.
- Întru totul de acord cu tine, dar în baza legii dualității, unde este alb, este și negru, unde există bine există și răul; caldul există în contrast cu frigul, cu mediul rece ș.a.m.d. Și astfel stând lucrurile, chiar și lumea atomilor trebuie să aibă neapărat o dualitate, căci atomul nu are ca dualitate antiatomul, ci altceva - un ceva tot invizibil - o substanță pe care, teoretic, eu am numit-o PARDIVRON...
Prietenul meu a râs și mi-a replicat:
- Pardivron? Nu sună prea frumos și nici nu-mi pare suficient acest simplu nume dat așa... fictiv și la întâmplare. De ce ai ales acest termen?
- Simplu: este un cuvânt compus din prescurtarea a două cuvinte: substantivul PARTICULĂ (par) și adjectivul DIVINĂ (div), plus un terminativ... Deci PARTICULĂ DIVINĂ. Fiindcă și lumea spirituală trebuie să fie alcătuită la rândul ei din ceva, nu? Din ceva oarecum în genul particulelor atomice, dar sunt convins că este un ceva cu totul și cu totul imaterial, cu totul diferit de materie...
- Adică, vrei să spui că Dumnezeu este alcătuit din... pardivroni ?
- Nu numai Dumnezeu, dar și îngerii, și sufletele oamenilor după ce mor, și toți sfinții din ceruri, chiar și demonii... Noi oamenii, eu și tu, suntem creați atât din atomi, cât și din aceste particule divine, iar lumea animală și vegetală cât și materia neînsuflețită a fost creată numai din particule materiale. Asta credem mulți. Dar eu sunt convins că ființele superioare alcătuite exclusiv din particule divine, din pardivroni, au capacități reversibile, în sensul că ele se pot materializa și spiritualiza (dematerializa) după cum voiesc atunci când consideră ele că este cazul...
- Foarte ciudat ! Nu știu dacă este chiar așa cum spui, dar, în sfârșit, mi-ai dat serios de gândit...
Cam aceasta fusese discuția mea cu minunatul și regretatul meu prieten, cu care avem zilnic discuții pe o mulțime de subiecte din multe domenii.
Recent, m-am gândit serios la discuțiile de atunci, întrebându-mă că dacă într-adevăr există o asemenea particulă precum aceasta intuită de mine, ea trebuie să aibă și niște legi ale ei interesante, dar cu totul necunoscute și puteri cu mult mai mari decât forțele materiale care au la bază atomii. În primul rând pardivronii neapărat sunt indestructibili, sunt supervii, superinteligenți, au proprietăți de simultaneitate și ubicuitate (cu prezență spirituală simultană în mai multe locuri, în același timp), pot să-și regleze dimensiunile în toate direcțiile, atât în infinitul mic cât și în infinitul mare, au mobilități cu viteze nelimitate; pot avea luminozotate reglabilă, pot lua orice forme dorite în orice loc și - proprietatea cea mai importantă: creativitatea - în sensul că, ad libitum, poate, simultan sau în timp, genera și distruge atomii, orice lume atomică, deci poate crea universul infinit care știm că este material. Această creativitate vedem că este infinită, precum și puterea ei laborantă care, de asemenea, este nelimitată... De la început, ea a fost subordonată unor imuabile legi divine, în bună parte secrete, greu inteligibile minții noastre. Însușirea de bază a pardivronilor trebuie să fie perfecțiunea și desăvârșirea absolută. Altfel spus, este un sumum energetic cu forțe infinite maxime, concentrate într-o forță supremă absolută care, în totalitate, domină tot spațiul cosmic și căruia noi Îi zicem DUMNEZEU - O TOTALITATE DE FORȚE TRIPLE REUNITE ÎNTR-O TREIME, numită de noi Sfânta Treime. Altă concluzie nici nu poate fi.
Dacă așa stau lucrurile, atunci am convingerea fermă că, indiferent de cum i-am numi noi cu alți termeni, PARDIVRONII, CATEGORIC, EXISTĂ !

Glen Ellyn, 3 ian. 2023