la sfârșitul lunii Mai în anul 2021, după plecarea soțului meu în lumea de dincolo a celor drepți, pentru ca să mai alin, să reduc durerea, tristețea, singurătatea mi-am luat o cățelușă cu vârsta de două luni, rasa Bichon Maltez. am avut grijă să crească frumos cu multă iubire.

acum toată ființa ei emană iubire, iubește oamenii, în special copii, este cuminte, inteligentă, nu știe de răutățile lumii nu simte frică atunci când întâlnește câini de talie mare.

este în culmea fericirii când o scot afară să exploreze mediul înconjurător, când o las în parc să alerge după mingea copiilor, sau să se joace cu căței de talia ei. îi place să zburde prin iarba plină de mirosuri, prin bălți rămase după ploaie aidoma unui copil. plimbările cu ea sunt motive de bucurie și amuzament, vrea să se împrietenească și cu pisicile și cu păsările care își fac veacul printre blocuri, cu toată lumea vrea să se împrietenească.

cerșește de la oameni iubire, o mângâiere, receptivă la vocea lor, se ridică pe două picioare și dansează pentru ei. are încredere mare în mine ceea ce o face să fie fericită să se simtă în siguranță.

într-o noapte pe la ora trei, m-au trezit lătrăturile ei, era agitată, mi-a trebuit o vreme să o liniștesc. mai târziu am înțeles că venise soțul meu acasă să mă vadă, dar Bella nu l-a cunoscut.

seara când după rugăciune mă conectez cu Dumnezeu, îl întreb cum de este posibil ca un câine să împartă lumii din jurul lui, entuziasm, bucurie, poftă de viață. unde este Doamne iubirea din oameni, credința în tine pe ce o risipesc ?

raportul de evoluție dintre un animal și stăpân este egal cu cel dintre om și Dumnezeu. este adevărat că si necuvântătoarele sunt creații ale divinității. multe rase de câini sunt de un folos magistral omenirii, sunt dresați să fie polițiști, să descopere droguri în bagajele și mașinile traficanților, să fie salvamontiști să scoată oamenii de sub o avalanșă, să fie utili celor fără vedere să-i conducă pe străzi, să găsească oameni în ruine după cutremur , să caute copii rătăciți prin pădure. sunt fenomene care m-au umplut de respect și admirație pentru rasa canină. îmi este milă și mă întristează faptul că la sate câinii sunt ținuți în lanțuri, înfometați, doar cu o bucată de pâine sau de mămăligă hrăniți.

au o vedere cu până de zece ori mai mare decât omul, văd și noaptea în întuneric spiritele malefice ( stafiile și strigoii )care bântuie prin curți și ogrăzi, latră să le alunge, să își atenționeze stăpânul , mirosul este cu până la o sută de ori mai dezvoltat simt energiile oamenilor care le calcă proprietatea, auzul este de treizeci, patruzeci de ori de ori mai dezvoltat.

este regretabil de neînțeles faptul că românii au fost complici cu călăii prin indiferență când milioane de câini pe tot teritoriul României au fost eutanasiați. au dispărut mare parte din cei mai buni și mai fideli prieteni ai oamenilor. au mai rămas câteva zeci de mii de câini domestici în adăposturi, și la sate. în orașe au fost masacrați. să ne ierte Dumnezeu că nu am oprit cumplita fărădelege.

nopțile de Revelion sunt coșmare oripilante pentru câini, vacarmul artificiilor, a bombelor a pocnitorilor îi sperie atât de tare încât unii fac infarct, alții fug să se ascundă în adâncul pădurilor. dacă aș avea putere de decizie aș decreta o lege să fie interzise.

chiar și animalele au dreptul la siguranță, la fericire pentru că și ele se află pe pământ să evolueze. câinii de rasă actuali au fost câini sălbatici sau domestici în viața anterioară.

sălbăticiunile pădurilor sunt vânate constant de vânători al căror număr crește pe zi ce trece. statul încasează bani pentru această fărădelege, o zi de vânătoare costă până la o mie de euro. aceeași soartă grea o au și păsările precum fazanii, potârnichile, dropiile, rațele și gâștele sălbatice. se vânează într-o nebunie tot ce mișcă și miroase a friptură a îmbuibare. iartă-ne Doamne, și iluminează-ne mințile, sufletele, să nu ne îndepărtăm de tine să devenim aidoma sălbăticiunilor în faza de involuție.