Pentru fiecare om cu credință creștină Învierea are o semnificație divină, o comuniune cu Dumnezeu Fiul,
atotmilostiv, Mântuitorul păcătoșilor.
Din sacralitatea Învierii se configurează Înălțarea- gloria asupra morții, reprezintă adorația lui Dumnezeu asupra creației sale cele mai valoroase- Omul.
Viața omului este menită să se desfășoare în unanimitatea iubirii absolute, a păcii absolute, a frumuseților existente pe pământ și în univers, în raport cu armoniile lumii divine.
Religia creștină își găsește satisfacerea în fenomenul miraculos al Învierii urmat de cel al Înălțării.
Omul are chipul și asemănarea Mamei Natură care Toamna moare și Primăvara renaște, înviază, de asemeni are chipul și asemănarea lui Hristos fiul lui Dumnezeu cel ales în care se manifestă toată creația reunită a universului.
Cu toată strălucirea pe care o răspândește Învierea celui dintâi creștin Hristos, procesul de evoluție al omului de rând cu credință precară este totuși dureros, anevoios dar el tinde la îndumnezeire precum Hristos.
Așadar speranța care s-a născut prin realitatea Învierii Lui Hristos dă oamenilor și puterea de a se salva din ghearele morții, călcând pe Moarte cu credință cu autodeterminare, cu inteligență salvatoare și creatoare, cu susținerea necontenită a lui Dumnezeu.
Miracolul învierii este o acțiune care dă intelectului o punere laolaltă a cauzei și efectului, o recunoaștere a puterii creatoare și salvatoare divine.
Realitatea determinată, obiectivitatea istorică a Învierii face posibil fenomenul de evoluție al sufletului și spiritului indiferent de asprimile vieții ale destinului.
În contextul în care Hristos învie în conștiința ființei creștine se configurează și posibilitatea unei revoluții viitoare mai timpurie sau mai îndepărtată în viitor.
Dumnezeu evoluează, Hristos evoluează, universul evoluează datorită creativității revoluționare, datorită unor programe
de religiozitate miraculoase.
Să ne bucurăm de această Primăvară, minunată etapă a învierii speranțelor, visurilor, a sufletului, a spiritului.