Creativitatea este procesul prin care ceea ce este, fiind supus proceselor transformatoare, prin descompunere, reorganizare și mixare capătă un alt scop sau sens. Peste o pânză albă este plimbată o pensulă care a fost înmuiată într-un amestec de substanțe colorante, iar ceea ce rezultă ne poate fi indiferent sau poate provoca admirație ori dezgust.
Ceea ce este estetic, deci întrunește caracteristicile admirației, ne surprinde plăcut, provoacă mirare și are putere gravitațională asupra noastră, atrăgându- ne.
Opus esteticului este ceea ce nu este plăcut privirii și ne face să îndepărtăm privirea.
Atât esteticul cât și inesteticul au potențial de perplexitate, de surprindere, însă inesteticul ne provoacă opusul mirării, ne provoacă stupefacție și dezgust.
Admirația în sine excită instinctul mimetic, vrem să fim la fel, vrem să întrupăm sau să deținem ceea ce admirăm- închinăciunea.
Dezgustul are efect inhibitor asupra noastră și vrem să ne debarasăm de caracteristicile inesteticului.
Viața în ansamblul său este o succesiune de procese transformatoare însă la nivel de segment, procesul are caracter definitiv, segmentul intră într-un proces de descompunere și atât.
Moartea este un dezastru, un dezastru natural parte a vieții în ansamblul său, este o tragedie și este inestetică prin discontinuitatea definitivă și în general brutal survenită, dar prada, în ciuda violenței morții sale, susține viața, deci distincția dintre viață și moarte este foarte volatilă, înșelătoare, posibil iluzorie.
Umanitatea prin sensibilitatea sa naturală la estetic și inestetic a devenit conștientă de aceste aspecte ale existenței.
Omul a înțeles și mecanismele care determină moartea și a observat că durerea însoțește moartea, dezgustul fiind o reacție la violența și brutalitatea morții, la suferință.
Omul s- a descoperit a fi vulnerabil atât fizic cât și psihic și a crezut că în lumina cunoașterii dobândite poate stăpâni, folosi sau chiar opri propria suferință fără consecințe.
Fructul cunoașterii dobândite ne-a intoxicat și nu de puține ori ne-am trezit în situația admirării inesteticului.
Cine dintre noi nu și -a imaginat suferința aproapelui său?