Expresionismul a apărut la începutul secolului XX, în pictură și literatură, ca aspirație a Eului către absolut. Originile acestui curent artistic sunt în Germania.
Expresionismul oniric este o expresie a sufletului reprezintă respingerea lumii artificiale, mecanizate, robotizate, de asemeni este o confirmare a libertății absolute a spiritului, reprezintă o transformare a lumii existențiale într-o lume a cuvintelor, a culorilor.
Din această perspectivă, lumea înconjurătoare apare subiectivă și distorsionată intenționat, în scopul realizării unor creații care să transmită emoții puternice, expresive, chiar dacă nu coincid cu înțelegerea obișnuită, rațională, a lumii materiale. Expresionismul nu a fost niciodată o școală în adevăratul sens al cuvântului, ci s-a impus mai mult ca un stil, decât ca o mișcare artistică. Acest stil va depăși granițele de timp ale începutului putând fi regăsit și astăzi în creația unor pictori sau scriitori, în doze dificil de cuantificat.
Unii gânditori am afirmat că Luna este sursa care livrează visurile omenirii ceea ce este parțial adevărat, pentru că este guvernatoarea lumii pe timp de noapte, evident că ne influențează sufletul, mintea și spiritul.
Un alt adevăr este faptul că nici spiritul nici sufletul nu dorm noaptea, călătoresc în locuri de unde au de recuperat ceva important, în locuri unde au de învățat lucruri necesare evoluției, se întâlnesc cu oamenii cărora le datorează o vorbă bună, un răspuns, o învățătură.
Un alt adevăr este că expresionismul oniric face parte din jocurile creierului, din fanteziile minții în timp ce trupul fizic se odihnește.
Expresionismul oniric este un curent al modernismului creat să producă emoții puternice, stări de spirit spectaculoase chiar și pe timpul nopții, este manifestat în special de poeți a căror poeme sunt pline de imaginații care nu au nici o legătură cu lumea materială, care distorsionează realitatea subiectivă a vieții.
In mare parte operele marelui poet Lucian Blaga pot fi asociate cu expresionismul, precum multe piese de teatru pe care poetul le-a scris, la fel au reprezentat acest stil literar Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Alexandru Philippide și alții, pesemne toți inspirați de expresionisții de seamă, Charles Pierre Baudelaire, Franz Kafka.
Expresionismul reliefează un tragism răscolitor dar și o măiestrie uimitoare, spectaculoasă.
Poeții de origine expresionistă caută să impună experiențele lor, perspectivele lor de înțelegere a lumii, trăirile lor nu pt fi comparate cu înțelegerea subiectivă a lumii raționale.
Expresionismul oniric este o reacție modernistă a impresionismului care a fost și este mult mai prezent în pictură decât în literatură, totuși mulți poeți l-au adoptat.
În expresionism sunt două direcții, una mistică, cealaltă este militantismul social în numele unei credințe.
Un alt mare reprezentant de seamă al lirismului expresionist a fost Nichita Stănescu, numit de scriitorii contemporani Conte al poeziei.
În spațiul internetului pe rețele literare am cunoscut câțiva poeți expresioniști care fascinează prin imaginații parcă desprinse din Saint Fiction, printre care; Corneliu Neagu, Eugen Serea, Monica Peșter, Ada Nemescu, Floare Arbore, Gabriela Răucă, Amanda Spulber, Gelu Vlașin, Paul Vinicius, Dan Petruț și alții.
În literatură expresionismul este considerat o revoltă împotriva războiului de orice formă, social, economic, financiar, împotriva întunericului infernal, a răului și urâtului în general.
De reținut că expresionismul este o formă de artă și cultură la care aderă tot mai mulți scriitori, pictori, muzicieni cu convingerea că pot atinge raționamentul absolut.