Oamenii în general sunt în căutare pe tot parcursul vieții, (mai ales în adolescență ), de adrenalină, de experiențe nemaipomenite, teribile.
Astfel că se aventurează cu teribilism , în lumea exterioară, în călătoria existențială, fără să își asume riscurile, fără să poată preveni căderea în capcanele nebuloase ale vieții.
Acești oameni confundă libertatea de mișcare, de acțiune, de expresie cu libertinismul, cu teribilismul. Sute de milioane de oameni pentru a trăi emoții halucinante se droghează începând din anii pubertății, sunt creatorii de iluzii.
În mare parte teribiliștii au și o doză mare de rebeliune, se simt invincibili, se aruncă cu capul înainte în situații periculoase.
Oamenii teribiliști își pierd capacitatea de concentrare, de control al simțurilor, al emoțiilor, al psihicului în general, nu se supun legilor societății, legilor femiliale, nu caută o îmbogățire a conștiinței, a sufletului, a spiritului, devin individualiști convinși, ascultând doar de lumea lor interioară, care din păcate se dovedește a fi foarte întunecată.
Teribiliștii au în general un comportament și o gândire bizară, au dorințe mari de a se simți puternici, independenți de familie, de mediul social. de a fi necontrolați de sistemele de conducere a societății.
Au în general o credință superficială privind divinitatea cu legile universului, ale lumii, sau poate nu au nici un fel de credință despre exteriorul ființei lor, cred de obicei doar în puterea lor care este totuși suficient de precară, de slabă, nu reușesc aproape niciodată să se simtă fericiți în adevăratul sens al cuvântului.
În general teribiliștii provin din familii dezorganizate, din mediul social haotic, lipsit de cultură și educație solidă, sunt oamenii care rătăcesc prin deșertăciune, prin purgatoriul existențial.
De obicei sunt imprevizibili, se comportă ciudat cu oamenii din jur, cu membrii familiei, sunt greu controlabili de sistemele de conducere ale societății.
Au tot felul de iluzii, referitoare la viață, la dezvoltarea personală, nu țin cont de repercursiuni, nu se tem de provocări, nici de eșecuri, au o fire aproape de sălbatic, au un comportament extravagant ieșit din comun, sunt țicniți la modul general.
Teribiliștii nu au un sistem de apărare pus la punct, nici nu sunt capabili să găsească soluții pentru situațiile de criză, în general au parte de tot felul de necazuri, de drame.
Este evident faptul că pe cât este muntele de înalt , pe atât este prăpastia de adâncă, inconștienți de pericol cad mereu acolo printre șerparul veninos, printre sălbăticiuni.
În această situație, fatală, sufletul și spiritul îl părăsesc pe om, îl lasă pradă sălbăticiunilor.
Nimeni nu-i poate împiedica să se arunce în valuri pe timp de furtună, pentru că nu ascultă de nimeni, decât de vocea lor interioară, teribilă.
Nu au ochii minții deschiși ca să vadă pericolele, își trăiesc viața zadarnic, pentru că în mare parte teribiliștii nu au voință să evolueze conform voinței divine, sunt pe calea cea dezastruoasă, nu pe calea cea dreaptă.
Libertinismul precum teribilismul sunt procese ale unui psihic aflat pe un nivel inferior de evoluție.
Din păcate lumea este plină de astfel de specimene, aproape imposibil de controlat deținut sub observație.
Practicarea unui sport de performanță, ar determina consumul de energie în exces, asocierea cu un atelier de creație, ar determina oamenii de mici, să dezvolte un caracter organizat, disciplinat, ar genera un echilibru psihic și fizic.