Introvertirea este o afecțiune a psihicului, a sufletului, a spiritului.
Oamenii introvertiți au o mare dificultate în a-și exprima emoțiile, sentimentele, bucuriile, pasiunile, preferă să le țină ascunse, poate și din motivul că au teamă să nu fie judecați, înțeleși greșit, au teamă că oamenii din jur i-ar putea face să sufere.
De aceea cei introvertiți preferă solitudinea, își pun foarte greu în aplicare ideile, nu prea comunică, refuză să aibă relații sociale , refuză să facă parte dintr-un anturaj.
Introvertirea denotă în primul rând lipsa acută de încredere în sine, generează multă tristețe, acești oameni nu zâmbesc, nu comunică empatic, nu se împrietenesc ușor, nu socializează.
Undeva în trecutul celor introvertiți, au fost blocate energiile care generează, entuziasm creator, efervescența ideilor creatoare, inovatoare, din cauza timidității, dar mai ales din cauza unor frici de care nu s-au liberat.
Oricare din terapiile prezentate în această carte l-ar putea ajuta pe omul introvertit să se vindece de această afecțiune psihologică.
Mai există și terapia prin hipnoză și regresie, care l-ar duce pe om la momentul din copilărie când a fost traumatizat de părinți sau de prieteni, sau de colegii de școală.
Cu ajutorul psihoterapeutului ar putea remedia toate situațiile neplăcute din trecut, ar putea dobândi încredere totală în sine în divinitate.
Oamenii introvertiți au o scară de valori redusă, pentru că relațiile sociale le lipsesc cu desăvârșire, cu siguranță nu concep idea că cei din jur i-ar putea ajuta să crească spiritual, să dobândească o cultură bogată, valoroasă, să creeze în ființa lor un sistem de valori prețios.
În general introvertiții sunt egocentriști, ascultă numai de sistemul lor de gândire, care de cele mai multe ori este foarte sărac, pustiit, dezorganizat.
De cele mai multe ori cei introvertiți sunt insensibili la nevoile și suferințele celor din jur, afișează indiferență totală față de cei neajutorați, nu vor să facă schimb de emoții, de sentimente de trăiri, cu alți oameni în afara familiei.
Fără îndoială sunt închiși și față de membrii de familie, nu vor să fie ghidați pe un alt drum , în afara celui ales de ei.
Iau foarte greu decizii de schimbare, de aliniere cu principiile novatoare, creatoare și salvatoare.
Mulți dintre ei nu recunosc introvertirea ca pe o afecțiune psihică, ci pur și simplu vor să fie centrul lumii lor interioare, refuză orice fel de ajutor din afară, nu le place să fie compătimiți, etichetați.
Din nefericire din cauza marilor probleme grave cu care se confruntă toate societățile lumii civilizate, din cauza crizelor, economice, culturale, sociale, tot mai mulți oamenii se închid în ei, și nu permit nimănui să îi controleze, să le schimbe atitudinile, percepțiile despre viață.
Oamenii introvertiți au nevoie imperioasă să studieze cărți de dezvoltare personală, lucrări de trezire spirituală.