Fiecare om se naște cu datoria supremă față de Divinitate, față de Univers, pentru miraculoasa șansă la viață, respectiv la evoluție materială și spirituală.
Omul crește și se formează cu o datorie față de părinți, frați și surori, față de societate.
Recomand cu prietenie ca fiecare cititor al meu să se simtă dator cu un gând de recunoștință pentru lumina solară, stelară, lunară, care ne veghează când întunericul stă la pândă să ne înghită, precum o gaură neagră.
Să ne simțim datori față de arborii care ne purifică aerul vital clipă de clipă.
Să ne simțim datori față de florile pe care le jertfim la crucile celor plecați dintre cei vii, care ne încântă cu frumusețea lor, care ne farmecă cu miresmele lor.
Să ne simțim datori față de viețuitoarele pe care le sacrificăm, să ne servească hrană zi de zi, să ne dea energia vitală în organism.
Să ne simțim datori și recunoscători față de glie, să empatizăm cu ea, nu să îi aruncăm gunoaiele și mizeria de gânduri în față, glia este o ființă vie, simte și procesează pașii noștri, gândurile noastre, planeta Pământ este o ființa vie, cu apele ei binefăcătoare, cu câmpurile ei roditoare, cu farmecul și magia pe care le transferă în fiecare dintre noi, cei conectați cu ea.
Să ne simțim datori față de apa sfântă din lacuri, râuri, izvoare care ajunge în casele noastre, care ne spală trupul și pe dinăuntru păcatele, care ne oferă energia vitală, necesară precum aerul.
Să ne simțim deosebit de îndatorați față de dascălii care ne cizelează pe timpul studiului cu bunătate paternă, să ne simțim datori față de sfinții preoți și călugări care se roagă neîncetat pentru pacea , sănătatea și fericirea noastră, să ne simțim datori față de toți contemporanii cu care ne petrecem existența, pentru că fiecare pune în slujba noastră potențialul creator, producând obiecte și lucruri materiale și spirituale necesare progresului și confortului existențial, toți aceștia ne predau lecții de viață care ne fac emoțional și spiritual mai bogați, mai rafinați, mai utili universului și divinității.
Să fim datori în special față de noi înșine , față de conștiința noastră superioară, să avem mereu controlul asupra caracterului și comportamentului, să nu devenim împrăștiați, neglijenți, să fim autodidacți să asimilăm convingeri și principii superioare, să creăm pentru noi o scară de valori pe care să urcăm continuu fără teamă de cădere, de declin. să nu irosim zadarnic tot ceea ce ne oferă, lumea, glia, divinitatea, universul pentru progresul nostru material și spiritual.
Nu în ultimul rând să fim datori față de Mântuitorul nostru al tuturor, Iisus Hristos, fără de care nici un om nu ar mai avea șansă la o nouă viață, nu ar putea fi iertat de univers și divinitate, pentru că omul este predispus zi de zi la păcate și greșeli mari.
În concluzie să fim datori față de Eul nostru superior, să ne purificăm, să ne iluminăm, să evoluăm pe drumul îndumnezeirii, conform voinței Lui Hristos și a lui Dumnezeu Tatăl Ceresc.
Mai presus de toate avem datoria să fim precauți, vigilenți, să nu cădem în capcana megalomaniei, să credem că ni se cuvine totul fără a avea obligații și datorii de plătit acestei lumi în care trăim, care este plină de ispite, de tentații spectaculoase, de magie dar și de haos, precum avem și datoria față de spiritul și sufletul nostru- entități cerești care s-au întrupat în noi să ne conducă pe Calea existențială a evoluției, să nu le dezonorăm cu gândurile și faptele noastre, să nu zădărnicim efortul lor pentru ca să evoluăm fericiți, pe cele mai înalte trepte spirituale.
Să fim așa cum i-am promis Tatălui Ceresc în astral, înainte de a ne naște, să ducem la îndeplinire proiectele, planurile pe care i le-am promis, imperios necesare evoluției.