Sinceritatea reprezintă corectitudinea intelectului, reflectă caracteristica omului care iubește și promovează adevărul. Deseori omul sincer poate fi și tranșant, nu apelează la diplomație când se exprimă privind o situație, o realitate, în acest caz poate produce ofense, durere, traume emoționale, poate duce la ruperea unei relații de colegialitate, de prietenie, sau chiar de cuplu .
Nu de puține ori sinceritatea a generat conflicte, violențe, revolte, frustrări de ambele părți, în unele cazuri a generat crime.
Nimic pe lume nu trebuie făcut fără diplomație care este apanajul omului rafinat intelectual, care deține controlul total al gândirii și emoțiilor.
Adevărul trebuie de cele mai multe ori explicat cu delicatețe, altfel sinceritatea poate fi considerată o grosolănie, o mitocănie.
Cu certitudine sinceritatea este o formă de onestitate de integritate, dar o situație dificilă amară, poate fi îndulcită cu vorbe blânde, poate fi condusă spre conciliere.
Sinceritatea este arma cu care un om se luptă cu vicleșugurile minciunii, cu încurcăturile generate de minciună, respectiv de neadevăr.
Cu alte cuvinte sinceritatea duce lupte cu fățărnicia, cu falsitatea cu artificialul, cu nefirescul.
Biblia spune că prin sinceritate omul și adevărul se întâlnesc la masa dialogului, a tratativelor.
Sinceritatea exprimată verbal trebuie urmată de fapte la fel de sincere și de corecte, trebuie puse în aplicare toate valorile care reprezintă adevărul, binele, frumusețea vieții.
Cu siguranță sinceriatea precum adevărul face parte din sistemul de valori al omenirii.
Atunci când celui sincer i se închide o ușă nu târziu alte uși i se vor deschide, pentru că este fără discuții mai preferată corectitudinea, onestitatea , integritatea.
Sinceritatea și faptele bune îl pot reprezenta pe om în totalitate, îi pot defini caracterul, educația, etica și onoarea.
Ca o concluzie sinceritatea precum adevărul, îl ține departe pe om de drumurile încurcate ale minciunii, care pot degenera într-un mod total nedorit, neplăcut, pentru că din păcate sunt și cazuri în care omul sincer poate fi respins dintr-un grup social, din colectivitate.
Marea majoritate a oamenilor vrea să audă numai vorbe de laudă, de apreciere, de încurajare, de mângâiere și alinare, adevărul uneori este mai dureros decât o rană de cuțit, îl poate trimite pe cel avizat pe patul de spital cu probleme cerebrale sau cardiace.
Sunt de părere că sinceritatea trebuie însoțită de empatie când este exprimată pentru ca să nu degenereze foarte grav,
Așa cum medicul chirurg nu taie în carne vie fără anestezie, așa trebuie să se comporte și omul care vrea să elucideze o situație corect și sincer, fără să producă durere.
În concluzie cuvintele pot fi spuse cu bunătate și delicatețe fără dram de brutalitate și bineînțeles fără a altera valoarea principiului sincerității si al adevărului, situație care ar reflecta teoria minții diplomate, rafinate.