Curiozitatea este calitatea fundamentală necesară asimilării de informații din cultură, religie, arte, știință.
Majoritatea oamenilor a dezvoltat curiozitatea de la o vârstă fragedă citind un basm frumos, interesat să vadă finalul fericit, citind o carte păstrând curiozitatea pe tot parcursul ei pentru a vedea și înțelege finalul, conform așteptărilor, dar și atunci când vizionând un film captivant a așteptat să vadă finalul fericit, care să îi satisfacă în viitor interesul pentru cunoaștere aprofundată, diversificată.
Timpul fiecărui om este limitat, astfel că nu trebuie irosit trăind viața altcuiva, astfel că viața trebuie cu toate capacitățile și calitățile să fie pusă în valoare, să i se acorde întreaga atenție exponențială, să fie ridicată la nivelul de excelență, de fenomen.
Victor Hugo a spus că nimic mai mult nu stârnește curiozitatea oamenilor decât treburile care nu-i privesc.
Curiozitatea trebuie să fie experimentată în simbioză cu calitățile care țin de morală, care nu trebuie să treacă de limitele bunului simț.
Privind morala, actrița americană Elizabeth Taylor a spus- când răsare soarele am morala din nou!
Marii gânditori au spus că marile realizări ale omenirii au rezultat din curiozitate dar și din transmiterea ideilor și a entuziasmului creator
Jules Verne a spus că tot ce un om își poate imagina, într-o bună zi altcineva îl va realiza.
Curiozitatea se naște din imaginație, astfel că prin puterea minții omul poate asimila valori existențiale esențiale.
În general oamenii sunt curioși să vadă să simtă cum poate fi dobândită fericirea, bucuria în general.
În conștiința unde este lipsă de interes este pustietate, deșertăciune, zădărnicie, de aceea este nevoie de curiozitate pentru ca omul să se îmbogățească spiritual, emoțional, social.
Am constatat că de cele mai multe ori așteptatea unei bucurii valorează mai mult decât bucuria însăși, așteptarea creează emoții nebănuite care în raport cu curiozitatea fac timpul să capete valoare.
Omul actual pune curiozitatea la baza tuturor conexiunilor și implicărilor existențiale, deoarece curiozitatea este acea particularitate ridicată la nivel de aptitudine, de calitate, care impune schimbări în dinamica procesului de cunoaștere și de experimentare.
Cu alte cuvinte curiozitatea duce la căutarea plăcerii, a bucuriei, în cazul unei curiozități mai elevate duce la căutarea unui mediu a unui model care să inspire actul creativ.
Curiozitatea bine manifestată bine sistematizată, duce în primul rând la cunoașterea de sine, la cunoașterea propriilor aptitudini, virtuți, face posibilă rafinarea propriei ființe conform unui sistem de valori prestabilit.
Curiozitatea despre ceilalți coroborată cu actele de relaționare, de afectivitate, generează spațiul social al influențelor care definesc specia umană.
Este adevărat că și animalele sunt curioase, folosesc curiozitatea pentru a se hrăni, dar și pentru a socializa cu membrii de grup în vederea stabilirii ierarhiei.
Curiozitatea socializată la omul actual duce la relațiile lucrative, afective, generează iubirile sau repulsiile, atracțiile sau respingerile, cu alte cuvinte omul prin curiozitate poate face selecții asupra aptitudinilor și calităților pe care și le poate însuși.
Prin curiozitate omul poate respinge energiile negative care îl pot împiedica să evolueze până la cel mai înalt nivel existențial.
Curiozitatea socializată creează de asemeni domeniile exprimării umane, cooperante sau conflictuale, umanizante sau dezumanizante.
Curiozitatea este necesară pentru a identifica acele energii care fac posibile crearea de fericiri pe toate planurile existențiale.
Ca o concluzie întreaga cunoaștere se poate pune pe doi piloni, unul este criteriul de supraviețuire celălalt este ccuriozitatea.
Îndemnul meu este - fiți așadar curioși dar cu mult bun simț, pentru a vă îmbogăți emoțional și spiritual.